La mijocul lunii octombrie, toamna îşi intrase în drepturi şi în 1989. Revistele Femeia şi Moda prezentau ultimele tendinţe în modă pentru sezonul toamnă-iarnă. Cât timp temperaturile de afară încă mai permiteau, era recomandată purtarea tricotajelor, în diverse modele şi culori. Multe dintre doamne şi domnişoare "ţin să le croşeteze singure", asigura Aneta Popescu în revista Femeia, iar pentru cele care nu aveau îndemânare sau timp, exista "Tricotextil". Atributele noilor tricotaje erau "fineţea, subtilitatea coloristică în care sunt îngemănate culori vii".
TRICOTAJE VESELE ŞI COLORATE
Culoarea dominantă a toamnei lui 1989 era bejul, prezent în compleurile fustă-jachetă pentru toate vârstele. Pentru fustă negru, ca o culoare de fond, dar şi nuanţele deschise de crem, ivoar sau chiar şi alb. Albul se pare că nu s-a demodat niciodată. Era prezent şi în creaţiile toamnei, chiar şi pentru un compleu elegant cu încrustaţii în aceeaşi culoare. Restul modelelor - "adevărate mozaicuri de culori, dar cu o artă desăvârşită a alăturării lor. Fie că e vorba de pete de culoare, albastru şi roşu pe un fond alb, fie că e vorba de uriaşe flori, aruncate cu grija de a nu încărca, sau pur şi simplu de rozete «desenate», pretext doar pentru a aduce o pată de culoare, şi jachete în alb şi negru, tricotate în «picior de cocoş» inspirate din creaţia contextorilor de stofe şi mătase".
Pentru zilele mai reci, dar uscate ale toamnei, revista Femeia prezintă la "Lucru de mână" o jachetă tricotată într-o sumedenie de motive jacard. "Lucrată separat, fiecare parte a jachetei se începe pe un elastiv dublu, două ochiuri pe faţă, două ochiuri pe dos, după care se aşază motivele dorite.
Bine echilibrate, tonurile din gama de marouri se asociază cu alb, ornamentele realizând un interesant joc de triunghiuri, zigzaguri, motive geometrice şi chiar floral
