Proteinuria reprezintă prezenţa proteinelor în urină. În mod normal, aceasta este foarte mică, de 50-100 mg în urina de 24 de ore, deoarece proteinele sunt constituenţi esenţiali ai ţesuturilor şi organelor, intervenind în toate procesele fiziologice esenţiale: apărarea împotriva infecţiilor, coagularea sângelui, menţinerea echilibrului hidrodinamic etc.
Tocmai de aceea proteinele care ajung la rinichi, împreună cu numeroase reziduuri ce trebuie eliminate, sunt aproape în totalitate reabsorbite, reintrând în circuitul organic. Există totuşi o mică pierdere ce constă, în principal, din diferite fracţiuni globulinice (macro - şi microglobuline, imunoglobuline), enzime, hormoni, fibrinogen. Albumina, care este cea mai abundentă proteină din plasmă, se găseşte în cantităţi reduse în urină, în raport cam de 1/3. Uneori, mai ales dacă este mică şi tranzitorie, proteinuria nu are o semnificaţie patologică. Alteori, proteinuria, în special albuminuria, reprezintă un important semn al unei afecţiuni renale sau sistemice. Faptul cel mai îngrijorător este însă că proteinuria nu are manifestări clinice specifice sau modificări urinare îngrijorătoare, ceea ce face ca, de multe ori, afecţiunea cauzală să fie descoperită târziu, în stadii avansate. Ea poate fi identificată cu prilejul unor analize de rutină sau la un screening adresat persoanelor cu risc: care suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli autoimune, afecţiuni renale cronice sau au antecedente familiale etc. De aceea, controalele medicale periodice la medicul de familie sau medicul curant sunt cu atât mai importante.
De obicei, din cauza polarităţii lor electrice şi a dimensiunilor mari (chiar cele mici pot fi protejate prin legarea de o fracţiune mai mare), proteinele nu se elimină prin urină. În condiţii patologice însă, proteinuria se poate produce prin diverse mecanisme, un
