Din punct de vedere constituţional, dar şi al bunului-simţ, realitatea acestor zile e următoarea: Premierul desemnat, Lucian Croitoru, se întâlneşte cu partidele parlamentare pentru a negocia formarea unui guvern cu sprijin în Parlament. Dacă după aceste negocieri premierul desemnat conchide că n-are sprijin parlamentar, îşi depune mandatul fără a mai aştepta votul din Parlament. Preşedintele ţării desemnează un alt premier.

Dacă acesta va fi tot în genul primului, altfel spus, fără a ţine cont de majoritatea din Parlament, spectacolul negocierilor dinainte eşuate se ia de la capăt. Liderii Coaliţiei de la Grivco, alcătuită din PSD-PC, PNL şi UDMR, au anunţat că nu renunţă la guvernul de tehnocraţi condus de Klaus Johannis. În aceste condiţii, negocierile cu Lucian Croitoru sunt inutile. Dacă liderii PSD-PC, PNL şi UDMR ar declara că nici nu stau de vorbă cu premierul desemnat, atunci misiunea lui Lucian Croitoru s-ar încheia în doi timpi şi trei mişcări. De ce au mai acceptat negocierile?

Pentru că suntem în campanie electorală. La scrutin contează fiecare vot. Drept urmare, nu trebuie pierdute de candidaţii Coaliţiei de la Grivco, căci alegătorii s-ar întreba de ce nu negociază domnii politicieni, dacă tot se jeluiesc de adâncirea Crizei. Prin faptul că suntem în campanie electorală se explică şi un alt circ, petrecut duminică după-amiază la Bucureşti. Aşa-zisa întâlnire dintre Coaliţia de la Grivco şi Klaus Johannis.

Din punct de vedere constituţional şi al bunului-simţ, chestiunea Klaus Johannis stă în felul următor: primarul de Sibiu a fost desemnat drept propunerea de premier de Coaliţia de la Grivco. Preşedintele n-a ţinut cont de ea şi, folosind prerogativele constituţionale, şi-a asumat riscul ca Lucian Croitoru să eşueze în misiunea sa. În aceste condiţii, partidele Coaliţiei de la Grivco ar fi trebuit să-şi vadă liniştite