„Mă retrag din cursa prezidenţială în semn de protest faţă de ce se întâmplă în politica românească.“ Dacă n-ai şti despre cine e vorba, ai fi tentat să crezi că declaraţia îi aparţine unui conducător providenţial, unui lider al societăţii civile, unui Dalai Lama de Dâmboviţa. În orice caz, unui candidat de o moralitate impecabilă şi cu o aură politică devastatoare. Şi ţi-ai mai putea imagina că anunţul cu pricina rupe baierele inimilor mioritice, producând valuri de lacrimi prin colbul patriei. Dar, vai!, ilustra frază îi aparţine lui Nati Meir! Un pezevenghi fugit din Israel de teama cătuşelor şi ignorat prea multă vreme de poliţiştii & procurorii români. Iar dacă a văzut că nu e băgat în seamă, ce şi-a zis? Hai să mă distrez un pic pe seama acestor fraieri!
Aşa a început să debiteze poveşti cu miliardele de dolari pe care tocmai urmează să le moştenească de la nişte rude misterioase. Tot aşa s-a afişat, din ce în ce mai des şi mai obraznic, pe la diverse emisiuni TV. Realizatorii îşi dădeau ochii peste cap: cum v-a venit ideea să candidaţi, domnule Nati Meir? Iar lăutarii de serviciu: uau, domnule Meir!... Şi futuristele din zonă: vai, domnu’ Nati!... Ceea ce s-ar traduce prin: obrăznicătură mică, ia să vedem noi ce ai dumneata în portofel... Sau, dacă ar fi fost doar între ele, fetele: moş libidinos! Crede că dacă are bani, gata, facem şpagatu’-n faţa lui...
Şi când colo, hopaaaaa: domnu’ Nati umbla cu euro traşi la xerox! S-au bucurat la banii pungaşului mari starlete ale culturii de mahala: Moni şi Adi. Columbeanca şi Copilu’ Minune. Ăsta micu’, Copilu’, a anunţat Poliţia: şefu’ - trăiţi! -, domnu’ Nati m-a făcut la lovele, crăpa-i-ar ochii din cap! Am behăit ca prostu’, o seară întreagă, pe hârtie colorată.
Ei, acum, că i-a păcălit pe Copil şi pe copilă, parcă n-ar fi o mare nenorocire. În fond, ştiau cu cine se-nhăite
