- Comentariu - nr. 403 / 21 Octombrie, 2009 Evident, cu doar 6-7 la suta din preferintele electoratului (exclusiv de etnie maghiara), UDMR _ constituita pe criterii etnice _ nu are, niciodata, sanse sa aiba un presedinte al Romaniei, maghiar, nici majoritate parlamentara si, cu atat mai putin, prim-minstru al acestei tari. Ca urmare, UDMR _ constienta de aceasta realitate _ a practicat, chiar de la infiintare, politica… "dansului pe sarma". A facut, mereu, echilibristica, incat sa nu cada de pe sarma. Adica, de la guvernare. De ce? Intrucat, acolo se iau deciziile si, mai ales, numai astfel isi putea "implanta" clientela politica in deconcentrate, in posturile barosan platite. Iata de ce, nu mai surprinde pe nimeni ca, si acum, in 2009, UDMR ezita, face echilibristica, declarand, prin vocea liderului ei, Marko Bela, ca accepta sa se intalneasca (pentru negocieri) si cu premierul desemnat de catre Traian Basescu, Lucian Croitoru, si cu cel propus ad-hoc, de catre majoritatea parlamentara, Klaus Johannis. Explicatia? Nu se stie, pana la urma, de unde cade… para malaiata! Pe undeva, politica "dansului pe sarma", practicata de UDMR, este de inteles. Ea, Uniunea, se simte in opozitie, ca pestele pe uscat, nemaiavand, ca in anii trecuti, acces la banii publici _ iar o buna parte din "deconcentratii" Uniunii au fost pusi pe liber -, UDMR nu mai poate participa direct nici la jocurile de culise din anturajul Puterii, de unde razbat doar interesele. Drept care, deloc intamplator, la o emisiune a Antenei 3, lideri ai UDMR si ai PNL (prietenul la nevoie se cunoaste!) declarau _ e drept, cu ceva timp in urma _ ca analizeaza posibilitatea intrarii la guvernare, alaturi de PD-L sau PSD, in functie de viitorul presedinte, si ca negocierile din turul doi al prezidentialelor pentru sustinerea unuia dintre candidati pot fi "decisive" pentru structura noului guvern. De ce intrarea