Mariana Tîrcă şi Dumitru Berbece şi-au deschis la Braşov o şcoală de handbal, cei doi antrenînd fetiţe între 7 şi 14 ani
În sala şcolii generale nr. 11 din Braşov e destul de cald. Atît cît să nu-ţi îngheţe mîinile. 23 de fetiţe şi doi băieţi aşteaptă un nou antrenament cu Mariana Tîrcă şi Dumitru Berbece. De şase luni, de cînd cei doi au început munca la şcoala de handbal, sînt nelipsiţi de la pregătire.
De trei ori pe săptămînă vin să înveţe tainele handbalului. Cînd cei doi îşi fac apariţia, toţi copiii se strîng în jurul lor. Mariana e luată în braţe şi le pupă părinteşte pe fiecare dintre fete. Mitică Berbece îşi lasă jos geanta şi începe încălzirea.
"E greu să lucrezi cu copiii. Cînd i-am luat noi, la primele antrenamente, nici nu ştiau să ţină mingea în mînă. Dar sinceritatea lor, zîmbetele lor, bucuria de pe chipurile lor ne-au transformat. Acum sîntem trup şi suflet ataşaţi de munca noastră", mărturiseşte Dumitru Berbece.
Mariana trage cu coada ochiului. Fetiţa ei, Sorina, dar şi cea a lui Berbece, Ana Maria, sînt şi ele la antrenamente. Au doar zece ani şi sînt ca două surori gemene. "Sînt în aceeaşi clasă, stau în aceeaşi bancă. Cînd fac echipele, vor să joace mereu împreună", spune Mariana .
Le arată exerciţii noi. Trebuie să treacă printre nişte jaloane, să sară un gărduleţ şi să arunce mingea în poartă. Dar nu oriunde. Sus, în vinclurile porţii. Nu întotdeauna ies paşii. Mariana are însă răbdare, o dată, de două ori, chiar şi de zece ori. "Pe zi ce trece, e mai uşor. Abia aştept să înceapă competiţiile. Să vedem rezultatele muncii noastre", spune Mariana.
Dumitru Berbece adaugă. "Nu aş da această muncă pe nici o campioană din lume. Vreau mai întîi să ducem la capăt una-două grupe. Să ne mîndrim apoi că jucătoare care au trecut prin mîinile noastre au ajuns să evolueze la ce
