Avem un singur produs alimentar românesc listat în baza de date a Comisiei Europene, magiunul natural de prune Topoloveni. Ce facem acum cu el? Îi punem producătorului beţe-n roate, evident. De ce? Nu se ştie. Dar important este să nu se mai audă de el. Cine? Sistemul. Cum a ajuns produsul în baza de date a Comisiei Europene? Nu, nu cu şpagă, că la Bruxelles lucrurile funcţionează altfel. Paşii pe care i-a urmat Bibiana Stanciulov, proprietara fabricii de magiun natural de prune Topoloveni, au fost mulţi şi greoi. Mai întâi a salvat de la pierzanie fosta fabrică de conserve din Topoloveni, aducând la standarde europene secţia de producere a magiunului. Vă veţi întreba cu ce bani. Cu bani europeni, fonduri FEADR.
Jumătate din bani i-a pus ea, jumătate ei. Partea ei vine dintr-un alt împrumut, obţinut de la o bancă comercială din România. Trebuie să dea înapoi aproape un sfert de milion de euro. Bibiana Stanciulov ar putea pune capul liniştită pe pernă seara, dacă cursul euro nu ar fi galopat într-un an de la 3,7 ron la 4,3 ron. Dar cum statul român nu are nici un interes să sprijine afacerile care merg sau care ar putea merge, nu primeşte nici un fel de sprijin. Ştia asta de la început.
Vă veţi întreba de ce s-a mai legat atunci la cap fără să o doară? Pentru că se săturase să ambaleze magiunul în butoaie şi să îl vândă austriecilor şi nemţilor, care apoi îl amestecau cu zahăr şi alte substanţe că să îl "lungească" şi îl vindeau cu 15 euro borcanul. Acesta este motivul pragmatic. Mai are unul care ţine de suflet: pentru ca românii să aibă pe masă un produs tradiţional, fabricat după o reţetă veche de un secol, în care nu au fost adăugate nici un fel de substanţe chimice sau zahăr.
VIITORUL SUNA BINE
După căutări îndelungate prin arhive, Bibiana Stanciulov a aflat că magiunul este fabricat în Topoloveni încă de la începutul
