Dacă despre Traian Băsescu s-a spus cu reproş că este preşedinte jucător, mă întreb ce s-ar spune despre Radu Mazăre dacă ar ajunge un premier dansator.
Doar ştim că în ultimele zile, în vria desemnării noului prim-ministru, o grămadă de nume au fost vehiculate ca fiind cele mai cele pentru a ocupa scaunul lăsat liber de Boc. Modelul de premier tehnocrat poate a fost găsit. Sau poate că nu. În orice situaţie, economia ţării nu este tocmai roz. Destabilizată de criza politică, ţărişoara parcă stă să se surpe de la jumătatea buchetului de flori, aşa cum o descria Ana Blandiana într-una dintre poeziile-i. Adevărat este că buchetul ofilit al României zilelor noastre ne oferă o imagine dezolantă. România - ţara florilor de mucigai. Însă, singurii care par a da un drac pe situaţia actuală suntem noi, fraierii care-şi trăiesc zilele cu griji şi necazuri, care-şi planifică banii ca să le ajungă o lună întreagă şi care-şi bat capetele îndurerate cum să treacă... întregi peste ziua de mâine, peste ratele la bănci şi peste anunţatele scumpiri. Pentru că, în rest, clasa politică românească este foarte relaxată. Ce treabă aveţi voi, domnilor, că doar intraţi în campanie?! Dilaila, cum s-ar zice la mine-n cartier! Plimbări, băi de mulţime, chiolhane, şpriţuri şi tot tacâmul, timp de o lună. Cine nu şi-ar dori? Şi cred că de acum înainte toţi preşedinţii vor dori să fie jucători. Numai că unui astfel de şef de stat îi trebuie şi un premier pe măsură. Nu mare mi-a fost mirarea când, în noianul de variante oferite după prăvălirea lui Boc, a ieşit la iveală şi cel al lui Mazăre. Că, ce? Al nostru ca bradu' nu ar fi bun de prim-ministru? Că doar e tânăr, holtei, îi plac femeile blonde şi trabucurile maronii, face sporturi extreme şi este plimbat pe juma' de mapamond. Cam asta este „mapa profesională" a lui Radu Mazăre, mic la sfat, mare la stat. Sau era invers. Mă rog, nu mai con
