"Cum sa uiti o femeie" nu este un roman superior textelor pe care Dan Lungu le-a scris pina acum. Ele sint la fel de bune, insa la alt nivel. Aici sint comparate merele cu perele, si asta uneori ma intristeaza, alteori ma face sa rid. Recent, am tradus romanul ieseanului Dan Lungu "Sint o baba comunista", pentru editura Residenz din Austria, si am intreprins numeroase lecturi si lansari in Germania si Austria, la care adesea a fost invitat si autorul, pentru a face cunoscuta aceasta carte publicului din Vest. Am constatat in mai multe rinduri, cu mare satisfactie, entuziasmul cu care este primit un roman care vorbeste nu numai despre lucruri vesele, ci si despre situatii tragice, facindu-te adeseori sa rizi sau cel putin sa surizi. Publicului de-aici ii place sa rida si este plin de gratitudine cind i se iveste ocazia sa o faca. Deoarece am trait mult timp in Romania, pot sustine ca si romanii apreciaza si practica umorul, chiar mai mult decit cei din Vest: umorul in Romania este o parte a filozofiei vietii, se ride mereu in aceasta tara de tot felul de inadvertente, aberatii si probleme care te fac sa suferi si par de nerezolvat. Oamenii au un simt neintrecut al umorului absurd si negru. Iar in anii dictaturii, cind ar fi trebuit sa-ti piara complet risul, se ridea mai mult ca oricind, pentru ca risul era unul din putinele lucruri care mai ramasesera pentru a face viata demna de trait. De ce spun toate acestea? Noul roman al lui Dan Lungu, "Cum sa uiti o femeie", pe care l-am citit cu mare atentie si pe care tocmai il traduc in germana, foloseste, in comparatie cu "Sint o baba comunista", in cea mai mare parte, un cu totul alt ton: este numai uneori ironic, dar in multe cazuri este serios si grav, uneori poetic, iar alteori se simt puternice tente expresioniste. Deci aceasta carte este ceea ce am numi pe scurt un "roman serios". Si iata ca aici se petrece un lucru p