Să tot fie vreo două sute de ani de când românii îşi etalează cu masochistă, autoflagelantă mândrie dispreţul de sine, fatalismul istoric şi scepticismul în ce priveşte leacurile demne de tarele atavice: dezbinarea, pospaiul etern, autosabotarea, lehamitea risipitoare, netrebnicia, nimicnicia ş.a.m.d. Sursa: Sorin Antonescu
Nu ştim cine, când şi cum o să ne vindece de „mioritism” (cred că nici măcar „etosul protestant al muncii” exaltat de Max Weber), dar ştiu că probele pen tru îndrăcirea din vintrele noastre co boară cale de patru, cinci veacuri în sângele istoriei moldovalahe.
Ia citiţi Domniile Voastre „Dicţionarul domnilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei”, coordonat de Vasile Mărculeţ la Editura Meronia, şi număraţi cu calm stupefiat capetele încoronate care au fost ucise de boierimea autohtonă! Căftănirea conducătorului este numaidecât urmată la noi de conspiraţia boierilor nemulţumiţi, trădarea (via Istanbul sau Moscova) şi exterminarea liderului.
Alexandru cel Rău este sugrumat, Bogdan II este decapitat de Petru Aron, Alexandru Cornea e decapitat de Petru Rareş, Grigore Ghica II este asasinat de propria gardă. Alexăndrel II este otrăvit, ca şi Aron Vodă, Basarab Ţepeluş, Alexandru Iliaş, Lupu Ştefăniţă, Ioan Alexandru Mavrocordat, Simion Movilă, Petru cel Tânăr. Mihalcea Hâncul e ucis de Gheorghe Duca, Despot Vodă de Ştefan Tomşa, Vladislav II de Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul de secui, Vlad Vin tilă de cumnatul lui, Ştefan Lăcustă de boieri. Nicolae Mavrogheni executat.
Dacă Vintilă Pătraşcu e decapitat (ca şi Ştefan II), iar Ştefan Răzvan e tras în ţeapă, Mihnea cel Rău a fost ucis la ieşirea din biserică. În schimb, Radu de la Afumaţi nu mai apucă s-o facă: este ucis chiar în biserică, împreună cu fiul lui. În fine, Ion Vodă cel Viteaz va fi decapitat, iar trupul i-a fost legat de două cămile, care-l vor dezme
