- Cultural - nr. 404 / 24 Octombrie, 2009 Cartea cea buna TUDOR BALTES: "Cu mainile goale" Intr-o lume care azi ne deceptioneaza sub toate aspectele, politic, social, economic, intr-o Romanie a devalmasiilor si a furtunilor de tot felul, declansate de ambitii, de orgolii supradimensionate de partid, o aparitie a unei carti de poezie, a unei antologii aparute postum, intitulata "Cu mainile goale", a poetului Tudor Baltes*, este un moment spiritual sarbatoresc. "Agent al Providentei", cum s-ar exprima Nicolae Manolescu, prin talentul si poezia lui, deopotriva, prin scrisul lui, poetul, inainte de toate, contribuie la acea "dezlegare a destinelor". O face atat de fericit si de convingator, luminand valoarea operei lui, si prin poemul ales sa deschida antologia, purtand titlul "Poetul se leapada", un clar crez si manifest poetic ale lui Tudor Baltes: "Poetii (copii teribili ai secolului) cutreiera cu pingele tocite strazile/ pavand trotuarul cu stante/ ridicand baricade, inaltand sus drapelul/ zdrentuit pe alocuri/ al nestramutatei sperante// Poetii au buzunarele captusite cu stele/ si vantul le smulge din buzunare poemele/ risipindu-le pe canale,/ laolalta cu frunzele,/ laolalta cu ambalajele, gunoaiele strazii". Viziunile lui plastice, uneori ca un verdict implacabil, in sprijinul sobrietatii expresiei, optiunea estetica devin precumpanitoare intr-o fluenta semnificativa a sentimentului trait: "Se-aud, departe, scartairi de care;/ Prin pulberea luminii trec cu rod./ Amurgul isi arunca-n cer navod/ Sa prinda-n el o stea, mai catre seara// Si muntii ce-i cunosc, departe-n zare,/ Sunt ei, si nu sunt cei de-acum -/ Iar drumul care-l stiu, nu-i niciun drum/ Pe sesul cu sclipiri verzui de mare" ("Ereditate"); "A optsprezecea toamna a trecut/ Fosnind uscate frunze peste mine;/ In gandul meu pe toate le-am vazut, -/ Prea stravezii fecioare, cu amforele pline" ("Parada to