Printre autorii pe care îi simpatizez există un anume Trevanian (care semnează doar cu un nume, ca Madonna) creatorul a două personaje care îmi stârnesc invidia. Unul, Nicholai Alexandrovich Hel, produs ilicit al aristocraţiei pre-revoluţionare ruse şi al clasei militariste prusace, apare în "Shibumi" şi este un asasin fără egal.
Hel este practicantul artei marţiale (probabil imaginare) hoda korosu, bazată pe folosirea obiectelor casnice şi un excelent jucător de go. Şi dacă nu vi se pare deajuns, războinicul domn Hel vorbeşte rusa, germana, franceza, engleza, japoneza, chineza şi deosebit de dificila limbă a bascilor, despre care se spune că însuşi diavolul a încercat să o înveţe dar a renunţat după şapte ani de eforturi.
Poate mai modest, eroul din "The Eiger Sanction" şi "The Loo Sanction", Jonathan Hemlock, profesor de istoria artei, alpinist cu renume şi asasin guvernamental, este capabil şi de alte performanţe greu, dacă nu imposibil de egalat. El poate identifica într-o clipă autorul unui tablou, deosebeşte fără efort originalele de cele mai reuşite copii şi este spaima falsificatorilor de opere de artă.
Are şi el dificultăţi, de exemplu diferenţele pe care le prezintă tablourile create de Van Gogh aparţinând diferitelor perioade din viaţa acestuia, fiecare cu starea ei de sănătate mintală şi fizică. Dar cel mai mult îl incomodează Rubens cu imensul său atelier, o adevărată fabrică de pictură, cu nenumăraţii săi învăţăcei care de multe ori "finisează" ce schiţase maestrul.
Nu e singura dificultate pe care o ridică viaţa şi opera lui Rubens, nu atât pentru eroii imaginari din romane de acţiune cât pentru criticii şi istoricii din zilele noastre. De obicei, când ne gândim la Rubens sau vorbim despre el ne vin în minte nuduri planturoase, roz, de o măreţie barocă. Imaginile ne-ar putea sugera un libertinism nu de
