Citeam zilele trecute nişte rapoarte privind stilul de viaţă al ţărilor europene şi mă gândeam cât de mult poate afecta o criză financiară calitatea unei vieţi. Nu cantitatea, ci calitatea. Adică acel nivel stabilit de tine pentru plăcerile, tabieturile şi obiceiurile tale. Al lucrurilor mărunte care te fac fericit. Al respectului de sine. Adică, ce faci dacă ai bani mai puţini şi eşti obişnuit să trăieşti într-un anumit fel?

Dacă toată viaţa ai fost învăţat să-ţi citeşti ziarul şi să-ţi bei cafeaua într-o cafenea din Paris, apoi să pleci la birou şi să ieşi la prânz să-ţi mănânci salata de somon şi seara să-ţi scoţi familia în oraş şi să mănânci tradiţionalul biftec tartar acompaniat de un pahar de vin savuros de Bordeaux, cum e să nu mai faci toate astea? Sau să înlocuieşti somonul cu pui, sau tartarul cu paste cu şunca? Nu. Nu cred în asta.

Poţi doar să ieşi mai rar în oraş, dar când ieşi mănânci acelaşi lucru care îţi place. Poţi să-ţi cumperi haine mai rar. Dar când îţi cumperi, îţi cumperi tot brand-ul preferat. Poţi să-ţi schimbi maşina după un timp mai îndelungat, dar când ţi-o schimbi îţi iei marca preferată. Nu cred în renunţarea la lucrurile care te definesc şi la stilul care te reprezintă!

Nu cred în stilul de viaţă schimbat peste noapte. Cred doar în schimbările cantitative dar niciodată calitative. Şi într-o strategie deşteaptă de a te adapta unor vremuri economice şi sociale pe care nu le putem controla. Răsfoind paginile din raport, constatam că francezii (renumiţi pentru rigorile şi tabieturile lor rafinate) nu şi-au schimbat calitatea vieţii, ci dimpotrivă, se situează pe primul loc la acest capitol în comparaţie cu celelalte ţări mari europene.

În ciuda crizei economice şi a numărului şomerilor înregistraţi în ultimul an, francezii rămân cei mai stilaţi şi rafinaţi când vine vorba de calitatea vi