Face radio, tapiserii, design vestimentar, scrie, încearcă să reidentizeze generaţia tânără, este un ecologist convins şi un fotograf excelent. Urmează lansarea cărţii sale, „O istorie a evreilor din Sighet”. Cumnata bunicii lui Johnny Popescu locuia la Sighet, pe strada ce azi se numeşte Gheorghe Doja, care duce de la penitenciar (azi, Muzeul Memorial) spre Cimitirul Săracilor, unde-i înmormântau pe deţinuţi. În dimineaţa de 5 februarie 1953 (ziua în care a murit Iuliu Maniu), Szabó néni se trezeşte în jurul orei cinci şi aude zgomote pe stradă. Se repede la fereastră şi vede căruciorul penitenciarului cu roata căzută şi sacul tradiţional cu mortul, prăvălit pe caldarâm. Soţul, meşter de felul său, vrea să iasă să-i ajute, dar este oprit (Deh! Erau anii ’50!). Cei doi urmăresc din spatele perdelelor repararea căruţului. Mai târziu, în cursul zilei, află că la Baia Mare, Bözsike a născut un fecior care va fi botezat Ioan sau, mai pe limba lor, Janika. Mai pe limba noastră, Johnny.
Johnny Popescu a absolvit cursurile de psiho-pedagogie şi metodologie la International Teacher Training and Development College, Budapesta (colegiu universitar unde a avut colegi din Rusia, Slovenia, Polonia, Cehia, Slovacia şi Scoţia).
Festival al culturii iudaice
A muncit mult şi multe, de-a lungul vremii. Acum, activează la Radio Sighet, este membru al Asociaţiei Nordica, continuă să facă design vestimentar şi scrie. Către sfârşitul anului, preconizează să-şi lanseze cartea ce poartă titlul „O istorie a evreilor din Sighet”. Prin anul 2004, Comunitatea Evreilor din Sighet i-a cerut să facă un pliant despre istoria acestora. S-a documentat atât de bine, încât a strâns o cantitate de informaţie suficientă realizării nu a unei broşuri, ci a unei cărţi.
Aşa s-a născut ideea cărţii. „ Adevărul este că, din istoria Maramureşului, lipse
