Am auzit că primarul Constanţei s-a ales cu un nou dosar în instanţă, de data aceasta fiind vorba despre o acţiune taman pe Legea 544/2001. Adică, legea în baza căreia edilul a reuşit, anul trecut, să obţină daune morale de 5.000 de lei de la DNA. Adică tocmai legea pe care primarul o luase în braţe pentru a-şi striga public umilirea şi prejudiciul de imagine pe care le-a suferit ca urmare a refuzului DNA de a-i răspunde la solicitările făcute în această bază legală.

Pe principiul „interesul poartă fesul", imediat ce s-a văzut cu sacii în căruţă cu privire la informaţiile pe care le necesita de la DNA (ajutat fiind de hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea lui de instanţă), edilul pare să fi uitat completamente de legea pe care o tot slăvea şi proslăvea, prin intermediul avocaţilor săi, în procesul intentat DNA în baza acesteia. Pe de altă parte, a crede că aceasta ar fi prima dezicere a conducătorului Constanţei de prevederile Legii 544/2001 ar fi o naivitate. Din punctul meu de vedere şi din cele constatate până la acest moment, sunt îndreptăţită să cred că zeci, poate chiar sute de solicitări pe Legea 544/2001 zac pe birourile funcţionarilor din Primăria Constanţa, nebăgate în seamă de nimeni. Iar asta nu se întâmplă de ieri, de azi, ci sunt ani de zile de când reprezentanţii administraţiei publice locale se fac că plouă cu privire la astfel de adrese, fiind în negare că sunt obligaţi de lege să răspundă la acestea. Ironic, însă, când edilul a dat la rândul lui peste instituţii publice în negare cu privire la solicitarea sa pe 544/2001, imediat a dat buzna în instanţă (metaforic vorbind, desigur), cu legea în braţe, plângând amarnic şi smulgându-şi părul că săraca lege a fost violată (suntem încă în registrul metaforic), că oameni răi au nesocotit-o şi nu i-au dat informaţiile de care avea nevoie. Ce oameni! La fel par să fi gândit şi judecătorii Cu