Poliţistul Laurenţiu Pantazi este un tip dur. Asta o ştiu cel mai bine hoţii şi traficanţii care de-a lungul anilor au avut ghinionul să îl cunoască. Băieţii răi ar fi probabil extrem de surprinşi să afle că poliţistul care, atunci când nu se află pe urmele lor scrie versuri. Pare oarecum bizar, dar este adevărat. Comisarul şef Laurenţiu Pantazi, adjunct al şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean , un „meseriaş” al acţiunilor sub acoperire, spaima interlopilor este poet.
A publicat prima dată cu mult înainte de a intra în Poliţie. Se întâmpla prin anii de liceu când Adrian Păunescu i-a publicat în revista „Flacăra” două poezii, în rubrica rezervată debutanţilor. Au urmat cîteva cursuri plictisitoare la Academia de Poliţie în timpul cărora colegii completau Rebus, iar el...scria versuri. Scrie şi acum.
Pe biroul său, comisarul şef Laurenţiu Pantazi , are sub mapa cu dosare o coală pe care din cînd în cînd aşează cu pixul versuri. Poezii cu versuri simple şi cuvinte puţine, dar greu de potrivit. Nu sînt inspirate din lumea deloc frumoasă a infractorilor, nici nu crează o imagine romanţată a lumii poliţiştilor, pentru că nu-i plac romanele poliţiste. Este, după cum mărturiseşte un mod de evadare din cotidian, sunt clipe de relaxare pe care şi le permite din când în când. A publicat recent într-o antologie editată de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Anul trecut şi-a „molipsit” colegii poliţişti şi a iniţiat un microcenaclu şi împreună cu câţiva dintre ei publică poezii în săptămânalul „Amprenta”
Prilej de relaxare
„Încerc să consider meseria mea un prilej de relaxare nu o corvoadă şi încerc să fie la fel pentru subordonaţii mei” . Pentru ce îşi încarcă bateriile comisarul şef Laurenţiu Pantazi cu poezie? Pentru că are de condus tot ceea ce înseamnă poliţist în uniformă din judeţ, de la cei de la Ruti