Nici un guvern din 1990 incoace nu a reusit sa salveze agricultura de la dezastru, in conditiile in care politicienii cer ajutorul agricultorilor la fiecare 4-5 ani. Campania electorala are darul de a aduce in fata alegatorilor promisiuni si vesti proaste. Combinatia e una dintre cele mai toxice pentru majoritatea cetatenilor, pentru ca afecteaza bruma de incredere pe care acestia o au in tot ceea ce semnifica statul roman - cu institutiile, liderii si legile sale. E drept ca oamenii vor sa stie ce ofera candidatii, iar acestia din urma se simt obligati sa-si prezinte marfa, sa-si faca reclama intr-un mod cit mai zgomotos posibil, ca sa-i acopere pe ceilalti. Si pentru ca tabloul sa fie complet, ici-colo rasar si rezultate ale unor sondaje de opinie in care cifrele difera mereu atunci cind le compari unul cu altul. Probabil tot pentru incredere. Campania in toiul careia ne aflam este de fapt o continuare a confruntarilor si acuzatiilor care domina de citva timp scena politica. Ascultind oricare discurs, concluzia generala este ca toti ceilalti au facut numai rele, ca din acest motiv se traieste prost, dar ca sint sperante daca la vot se va alege cine trebuie - intotdeauna cel care vorbeste. Pina atunci sintem condamnati la toate nenorocirile imaginabile, de la somaj si gripa porcina pina la scumpirile care se anunta inca din prima zi a anului 2010. Evident, sursa tuturor relelor este mai mereu fosta guvernare, iar daca aceasta e absolvita de orice vina, ramine atunci greaua mostenire. Dar cum se poate numi situatia in care o intreaga ramura a economiei este facuta praf, si asta in cei 20 de ani trecuti de la revolutie? Despre agricultura s-a spus ca a suportat plata unei mari parti din datoriile externe, asa cum a cerut Ceausescu. Acum nu se mai poate spune mare lucru, decit ca este un esec confirmat al tranzitiei. Productia obtinuta trebuie suplimentata in fiecare a