În ultimele săptămâni, am întâlnit câteva cazuri de “schimbare la vârf” a conducerii în companiile multinaționale care au filiale în România. Astfel, am avut ocazia să vorbesc cu și despre care ar fi un profil adaptat perfect condițiilor actuale ale pieței de afaceri de la noi. Am ajuns la un set de 15 criterii, majoritatea dureros-amuzante, pe baza cărora oricine poate selecta un “manager de țară”. Iată-le:

1. Să fie capabil să ințeleagă ca este subordonat unei conduceri de tip “matrice”. Cu alte cuvinte, are șefi și în România și în afara ei, pe diferite departamente și domenii.

2. Să ințeleagă climatul schimbător al pieței de afaceri din România. Adică să nu se enerveze și să renunțe când se schimbă cuantumul taxelor sau când o licitație publică este pierdută deși compania a avut cea mai atractivă ofertă.

3. Să se adapteze la stilul românesc de a face afaceri. Există așa ceva? – mă întreb. Chiar dacă nu, un lucru este clar: să știe că românul este mai degrabă înclinat să aibă relatii decât rezultate.

4. Să aibă calități de “networker”. Adică să zâmbească constant, să ceară contacte și cărți de vizită, să meargă la întalniri și neapărat să ajute copiii săraci din Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania, Banat sau Bucovina. Și Dobrogea, dacă celelalte sunt ocupate. Și să stie sa meargă la Biserică și la Grătar.

5. Să invețe rapid “rongleza”. Sau chiar româneste, ca la televizor: să știe sa vorbească în limbajul unui copil de 10-12 ani. Orice concept mai răsărit sperie, românii sunt cunoscuti pentru inteligența lor critică și n-am vrea să intrăm într-o dezbatere de opinii. Nu de alta, dar vom atrage “dătătorii cu părerea” și nu vom mai scăpa de ei …veci-pururi.

6. Să ințeleagă rolul geo-politic pe care (nu)-l joacă România în contextul european. Să știe cum stăm cu franțujii, nemții, rușii, leșii și turcii. Și cum sa facă astfel în