Ştefan Roman a deschis prima salină artificială în 2005, iar după el salinele de suprafaţă au apărut ca ciupercile după ploaie.Meritele i-au fost recunoscute însă abia în această toamnă, la Târgul Mondial de Inventică de la Budapesta.
Nelu Ştefan Roman a fost primul român care şi-a deschis o salină la suprafaţă. Şi-a înregistrat invenţia la OSIM, iar ideea i-a fost preluată rapid de alţi investitori, iar salinele au apărut în fiecare oraş mare.
Abia după patru ani, Ştefan Roman s-a bucurat de recunoaşterea oficială a invenţiei sale: a primit medalia de aur la Târgul Mondial de Inventică de la Budapesta, de la 12 septembrie, eveniment la care au participat în jur de 600 de inventatori, din 50 de ţări. "A fost considerată o invenţie care revoluţionează medicina. Invenţia a fost apreciată mai mult în străinătate, la noi salinele de suprafaţă au apărut ca ciupercile după ploaie, dar nu întrunesc condiţiile minime, sunt oameni de afaceri care distrug ceea ce eu am introdus, şi asta mă deranjează.
Pictează pe pereţi de ghips-carton bulgări de sare, iar pe jos pun sare care, zic ei, vine de la Marea Moartă şi sunt multe, la Cluj, la Sfântu Gheorghe, la Bucureşti", spune Roman. Prima salină a apărut în 2005, în Târgu-Mureş, fiind o sală căptuşită cu bulgări de sare aduşi de la Praid.
"Salina de suprafaţă este din multe puncte de vedere mai bună decât cea naturală. În primul rând, la salinele naturale există un disconfort termic, or omul are nevoie de 18-22 de grade pentru confort termic. Cea mai caldă din Europa este salina de la Praid, unde temperatura este de 15,3-15,8 grade Celsius, dar este totuşi un mediu rece. În plus, un bolnav are nevoie de patru, patru ore şi jumătate pe zi, 15 zile consecutive, pentru un rezultat pozitiv. La salinele de suprafaţă se adaugă şi un umidificator, ceea ce face ca ionizarea să fie mai
