- Cultural - nr. 406 / 28 Octombrie, 2009 In studiul "Revolta fondului nostru nelatin", Lucian Blaga exprima parerile sale despre importanta fondului nelatin in formarea limbii romane. Pentru a trezi interesul cititorului, dar si al cercetatorului, inceputul studiului este o marturisire abordata in stil colocvial. Exagerarea influentei slave era de neconceput de catre persoana intalnita, care maximaliza influenta pur latina. Prietenul caruia i se adreseaza autorul studiului, participant la un dialog imaginar, face trimitere, desigur, la "altarul latinitatii", la care au slujit, desigur si alti cercetatori. Dimpotriva, Lucian Blaga se revolta spunand: "Se exagereaza", in privinta latinitatii, "Si nu stim de ce." El sustine importanta fondului autohton in formarea limbii romane, dar recunoaste deopotriva stratul latin care s-a suprapus substratului geto-dac. De-a lungul secolelor, in fata vicisitudinilor straine, ne-am considerat numai latini, poate pentru a avea, totusi, o farama de respect. Generatia tanara are menirea de a corecta aceasta mentalitate si de a deschide ochii celorlalti spre elementul geto-dac, deoarece, vrand-nevrand, nu suntem doar latini, ci suntem mai mult. Blaga recurge la o comparatie cu genetica, care explica cum, prin incrucisarea unei flori albe cu una rosie din aceeasi varietate, pot iesi, pe langa exemplarele care imbina cele doua culori, si flori care pastreaza caracterele pure ale celor de la care s-a pornit. Acest lucru se intampla si la oameni, dar si in cadrul fenomenului social care este in continua transformare, limba unui popor. Desi, in mare parte ne simtim latini, din cand in cand, iese la iveala fondul dac "exuberant si vital". Aceasta exuberanta rabufnire este, de fapt, "revolta fondului nostru nelatin", asa cum este denumita de marele exeget, Lucian Blaga. Pe plan lingvistic avem mai multi stramosi. Dar pe unii ii apreciem