Mi-as dori ca si acest Basescu, presedintele, sa imprumute putin din respectul celuilalt, repetentul, pentru institutionalitate. In ciclul primar, timp de un an, am avut un coleg numit Basescu. Stiu la ce va ginditi, dar va rog, din start, sa nu mergeti prea departe cu supozitiile. Nu e vorba de actualul presedinte (care a studiat, in copilarie, intr-adevar, pentru putin timp, si pe la liceele din Iasi). De liderul de la Cotroceni ma despart vreo doua decenii de istorie. El vine din epoca stalinistilor, eu din cea a decreteilor. In plus, daca, prin absurd, as fi fost coleg cu Traian Basescu, pentru un an, in ciclul primar, ma indoiesc ca mi-as mai fi amintit de el. Nu recunostea Domnia-Sa, la deschiderea cursurilor (din 2005), ca a fost un elev mediocru? Pe acestia ii uiti imediat. In memorie iti ramin, de obicei, trei categorii de colegi: stralucitii, smecherii si catastrofele iremediabile. Basescu la care ma refer eu facea parte din ultima. Era un repetent incorigibil si, totodata, un derbedeu periculos. Noi il „mostenisem", asa-zicind, de la generatiile anterioare si ne pregateam, constiincios, sa-l „pasam" promotiilor urmatoare de boboci. Pentru invatatoarea noastra lucrurile erau clare: Basescu avea sa ramina, din nou, repetent. In a doua jumatate a anului scolar, nici nu se mai obosea sa-l asculte. Il tinea ca pe o mobila in clasa, ignorindu-l cu desavirsire. Basescu, aparent fericit de evolutia lucrurilor, rinjea mereu nating. Nu-si mai aducea, daca-mi amintesc bine, nici ghiozdanul. Fuma virtos prin closete, se catara prin copaci, in recreatii, si, din cind in cind, ne mai injura cavernos pe noi, astia „cuminti". Apoi, in trimestrul al treilea, ceva s-a intimplat. Tinara noastra invatatoare (aflata, de altfel, la prima serie de elevi) intra in concediu de maternitate si fu inlocuita chiar de sotul ei, la rindul sau, invatator. Toti eram innebuniti dupa el. Si