Scriitorul francez Alphonse Daudet a avut un frate, mai puţin cunoscut, deşi era un istoric învăţat şi talentat: Ernest Daudet (1837-1921). Deschid un volum de amintiri ale sale, în care e vorba de începuturile lui ca jurnalist în primii ani ai Imperiului al Doilea. Aici se povesteşte cum a ştiut Napoleon al III-lea să transforme Parisul prin dezvoltarea căilor ferate şi prin deschiderea de drumuri de acces dinafară şi în interior, precum şi prin demolarea unor cartiere insalubre, fie la marginea oraşului, fie insule arhaice din centru. În locul acelor unghere întortocheate în care se ridicau baricade la fiecare revoluţie, s-au întins bulevarde largi, pe care trupele puteau defila sau, la nevoie, lua poziţie de tragere. Iată un pasaj sau două din aceste memorii despre o activitate pentru care numele prefectului Haussmann a devenit simbolic.
"În curînd Parisul a devenit un vast şantier. Fusese atrasă o adevărată armată de zidari. Îndată după executarea celor dintîi proiecte, s-au născut din ele altele. Arhitecţii elaborau nenumărate planuri: biserici, hale, opera, spitalul Hôtel-Dieu. În fiecare zi apărea o întreprindere nouă. O febră a construcţiilor a cuprins întreaga populaţie. Exproprierile pentru cauză de utilitate publică se practicau pe scară mare. Oricine visa să fie expropriat. Proprietarii de case dărăpănate şi de maidane, patronii unor industrii care trăgeau să moară se vedeau deodată pe punctul de a cîştiga o avere din ceea ce pînă atunci ameninţa să-i sărăcească. Orice imobil destinat a fi expropriat îşi tripla valoarea. Juriile se arătau generoase, plăteau fără să se tocmească, deschideau resurse noi pentru speculă.
La început, demolările păreau justificate prin necesităţi sanitare sau strategice. Dar, puţin după aceea, ele n-au mai fost dictate decît de arbitrar şi de bunul plac, prin complezenţe venale. De toate astea beneficiau uni
