Am stat de vorbă cu fotograful Alex Gâlmeanu, activ şi pe Internet, unde a pus bazele unui muzeu al fotografiei, în absenţa unuia în spaţiul citadin românesc. Am discutat despre site-ul său, despre copyright-ul de imagine pe Internet şi despre pasiunea comună, mie şi lui Alex, Bucureştiul vechi – subiectul celor mai multe fotografii inedite publicate pe http://muzeuldefotografie.ro. Cum ţi-a venit ideea creării site-ului muzeuldefotografie.ro? Muzeuldefotografie.ro a apărut într-un mod natural. Nu cred că este o idee deosebită, ci mai degrabă necesară. Ceea ce fac eu este o picătură într-un ocean. Îmi expun colecţia (destul de modestă) de fotografie veche şi invit cît mai mulţi oameni să facă acelaşi lucru. Nu este o formă de expunere academică, nu este un muzeu în adevăratul sens al cuvîntului. Este o insinuare, o şoaptă la urechea celor ce ar avea puterea să facă un muzeu cu adevărat. Blogosfera nu are încă putere Am văzut că urmăreşti site-urile care publică imagini/articole inedite cu Bucureştiul vechi – într-un articol citezi Rezistenţa Urbană. Ce impact au ele din punct de vedere al acţiunii, al apărării monumentelor aflate în pericol? Mişcă autorităţile în vreun fel? Autorităţile nu cred că sînt mişcate în vreun fel, nu pot să menţionez nici un precedent. Blogosfera în sine nu are prea mare putere, nu încă. Dar pînă la urmă o avalanşă începe întodeauna cu o simplă vibraţie. Monumentele trebuie păstrate, este o necesitate. Bucureştenii încep să înţeleagă acest lucru. Sînt tot mai multe voci ce protestează. Ciudat este că mulţi dintre apărătorii oraşului sînt oameni foarte tineri. Veteranii capitalei dau dovadă de o nefirească indiferenţă. Nu îmi place să pun watermark pe fotografii Ai publicat mai multe fotografii vechi inedite pe muzeuldefotografie.ro. Fotografia veche mai intră sub incidenţa copyright-ului? E doar o problemă de moralitate dacă preiau