COTOIU FLORENTINA, PSIHOLOG CLINICIAN PRINCIPAL,
SPITALUL DE PSIHIATRIE BRAILA
COPILUL HIPERKINETIC SI DIFICULTATILE SALE
Fiecare copil si apoi adult are un anumit fel de a fi care provine din: temperamentul cu care se naste, zestrea sa genetica, conditiile de mediu familial (sau substitut) si scolar care-i modeleaza caracterul (aici intrand mai ales felul in care se poarte cei din jur cu el si modelele de care se poate apropia copilul, pe care le va admira) si starea de sanatate fizica si mentala.
Cu un copil sanatos, crescut intr-un mediu iubitor si in care educatia se face tinand cont de temperamentul copilului si de nevoile sale in fiecare etapa de varsta, in general nu vor fi probleme; se va dezvolta in ritmul sau natural (fiecare copil are un ritm propriu de dezvoltare).
Dac daca avem de-a face cu un copil cu "tulburare hiperkinetica cu deficit atentional" (ADHD) deja lucrurile pot evolua in multiple feluri. ADHD este o disfunctie cerebrala minima (NU este boala psihica, NU este handicap, este o afectiune predominant neurologica). In primii ani de viata si la gradinita diagnosticul este pus mai rar pentru ca in general copiii mici sunt neastamparati, mereu in miscare, exploreaza, etc. Cele mai multe probleme apar la scoala unde se manifesta din plin:
- instabilitatea psiho-motorie (copilul se misca excesiv, iese din banca, gaseste motive sa iasa din clasa, isi misca mainile, da din picioare pe sub banca; la temele de acasa i se "face" frecvent foame, sete, il apuca diverse curiozitati fara legatura cu tema; deranjeaza jocurile copiilor)
- impulsivitatea (vorbeste mult, adesea neintrebat, nu asteapta sa-i vina randul, se baga in fata la jocuri, la magazin, nu are rabdare, simte o nevoie puternica de a spune sau face ce-i vine atunci, pe loc; acasa nu doarme la pranz, adoarme greu sea
