Şi-a schimbat meseria pentru a câştiga mai mulţi bani şi a recunoscut că a avut câteva incidente care l-au făcut să simtă cât de fragilă este viaţa.

Este un munte de om. Cu greu îţi poţi închipui că Ioan Claudiu Ghelase e alpinist utilitar şi o mare parte din zi şi-o petrece atârnând în funii, la zeci de metri înălţime. „Am peste o sută de kilograme. Ce, este mult?! Mie nu mi se pare, atâta timp cât îmi fac treaba şi nu rup corzile de care sunt asigurat“, glumeşte alpinistul. Claudiu a intrat în breasla alpiniştilor utilitari în urmă cu trei ani. Până atunci a avut diverse meserii.

„O lungă perioadă de timp am lucrat la un gater, în Miercurea Ciuc, alături de tatăl său. În momentul în care ne-am mutat în Bacău mi-am găsit o slujbă pentru care aveam calificare: ospătar-bucătar“, explică Ioan Claudiu Ghelase. Bărbatul recunoaşte că i-a plăcut şi această meserie, însă nu a rezistat tentaţiei când i s-a făcut propunerea să devină alpinist utilitar. Claudiu recunoaşte că a făcut pasul acesta fără să se gândească de două ori. Nu l-a speriat faptul că este o meserie nouă, pentru care nu are pregătirea necesară, că la greutatea lui n-o să poată face faţă cerinţelor sau că-şi riscă viaţa.

Munca în echipă este totul

„Îmi plac provocările, dar şi banii, recunosc! Când am aflat cam câţi bani pot lua, nu am mai stat pe gânduri. M-am înscris la cursuri, m-am calificat şi acum sunt alpinist utilitar“, ne spune Ghelase. El povesteşte că atunci când a lucrat pentru prima oară la înălţime a avut ceva emoţii, dar că acestea au trecut rapid. Claudiu recunoaşte că a avut câteva incidente care i-au dat fiori. Însă, imediat ce a reuşit să le depăşească, aproape că şi le-a şters din minte.

„Într-o zi nu m-am asigurat cum trebuie şi am căzut cam doi metri. Dar, dacă am reuşit să mă opresc la timp, înseamnă că e totul bine“, zâmbeşte bă