Florin Negruţiu îl vede pe Băsescu ieşind din politică doar cu picioarele îaninte, în Gândul.

Ştim că pe dl. Băsescu funcţia de preşedinte îl strânge, chiar cu libertăţile pe care se tot simte “obligat” să şi le smulgă din Constituţie. Ştim că şi-ar fi dorit o funcţie executivă, din care să comande, să dea dispoziţii, să-şi exercite preaplinul autorităţii sale. Ne putem închipui că se visează premier, cu Medvedevul său la Cotroceni. Cum ar veni, tot ciobănaş la oi… Nu ştim dacă dl. preşedinte va mai prinde un mandat, în condiţiile în care mizează pe o singură carte, care s-ar putea dovedi perdantă: strategia singur împotriva tuturor. Dar putem să intuim, după momentul de extaz pe care l-am văzut pe chipul său aseară, în timp ce scutura viguros talanga, că nu va pleca pe mare. Lupul de mare va rămâne pe uscat: acolo sunt turmele adevărate. Iar odată ce ai tras pe nări drogul puterii, ieşi din transa asta, vorba d-lui Iliescu, doar cu picioarele înainte. Citeşte aici

Oricum ar fi, tot mogulii sunt de vină dacă cineva îndrăzneşte să se atingă în vreun fel de Băsescu, PDL sau Emil Boc. Cel puţin aşa vede lucrurile Horia Roman Patapievici.

„Jurnaliştii” de la televiziunile cu rating s-au specializat în folosirea cuvintelor în chip de bâte de crăpat capul, de spart maxilarele, de zdrobit oasele. Urmând standardul fixat cu măiestrie de Cristian Tudor Popescu, bun este jurnalistul care lasă mai mult sânge în jur. Interlocutorul trebuie făcut să dispară; cel criticat trebuie făcut una cu pământul; vocea adversarului trebuie nimicită – aceasta este filosofia care domină spaţiul nostru public. Problema cu acest tip de discurs nu este că e hipercritic (nu e; e doar contondent), ci că nu lasă poziţiei adverse decât o singură opţiune, să tacă. Prin rea-credinţă, răstălmăcire, intimidare şi violenţă acest tip de discurs îi suprimă adversarului însăşi posibilitat