Are 103 ani şi spune că nu vrea să moară niciodată. A trecut prin cele două războaie mondiale şi îşi aminteşte cu emoţie de epoca regalităţii. Gheorghe Ostriceanu este un om ce a trăit epoci pe care unii dintre noi le vedem doar în filme. S-a născut în anul 1906, anul în care Traian Vuia efectuează primul zbor cu mijloace indepedente din istorie. Este din Botoşani, un loc pe care el îl numeşte „un cuib de oameni mari“, pentru că de acolo se trag mulţi oameni de seamă din istorie, cum este Ştefan cel Mare. A copilărit alături de părinţii şi fraţii săi, în satul Costeşti. „Muncă de ţară, grea, copii, greutăţi. Războiul n-a adus nimic bun“, îşi aminteşte el.
A trăit două războaie
La 19 ani a plecat de acasă şi s-a înregimentat la Unitatea Militară 37 din Botoşani. A urmat, apoi, Şcoala Militară la Braşov. A trecut prin cele două războaie mondiale însufleţit de sentimente patriotice. „Am avut sentimente de mare patriot pe care le am şi acum“, spune Ostriceanu. Poveştile lui presărate cu despre front, înarmări, instruiri şi bombardamente, despre locurile prin care a fost ca militar. A avut gradul de plutonier, iar la ultima avansare a primit gradul de plutonier major şef. Este mândru că, pentru comportamentul său exemplar din cadrul armatei, a primit şi câteva decoraţii, printre care se numără „Serviciul Credincios“. Ostriceanu îşi aminteşte cu emoţie de epoca regalităţii, în care apariţia regelui la evenimente oficiale era un moment impresionant, salutat de mulţime.
Îşi păstrează decoraţiile
Uniforma militară, frumos călcată şi cu decoraţiile la piept, o păstrează cu grijă în camera de azil în care locuieşte. De aproape 20 de ani, locuieşte la Căminul de Persoane Vârstnice din Bistriţa unde îşi serbează în fiecare an ziua de naştere. Îşi aminteşte cu drag de soţia sa pe care a cunoscut-o prin ani ʼ30