Prin Tratatul Natiunilor Unite privind schimbarile climatice, semnat in 1992, comunitatea internationala se angaja sa "evite interferentele periculoase antropogenice in sistemul climatic". si totusi, de atunci incoace, emisiile de gaze cu efect de sera au continuat sa creasca accentuat.

SUA s-au dovedit a fi cele care au schiopatat cel mai mult in spatele celorlalte state, refuzand sa semneze Protocolul de la Kyoto din 1997 sau sa adopte orice fel de mecanism intern pentru controlul emisiilor. Pe masura ce ne apropiem de Summitul global de la Copenhaga din decembrie, unde urmeaza sa se negocieze un acord care sa succeada Protocolului de la Kyoto, Statele Unite se afla din nou in centrul preocuparilor. Chiar si acum, politica americana ramane puternic divizata in legatura cu schimbarile climatice – desi presedintele Barack Obama are noi oportunitati de a sparge blocajul.

La un an dupa Tratatul din 1992, presedintele Bill Clinton a incercat sa introduca o taxa pe energie care ar fi ajutat SUA sa-si reduca dependenta fata de combustibilii fosili. Propunerea nu doar ca a esuat, dar a declansat un contraatac politic. Atunci cand Protocolul de la Kyoto a fost adoptat in 1997, Clinton nici macar nu l-a mai trimis Senatului spre ratificare, stiind ca va fi respins. Presedintele George W. Bush a respins Protocolul de la Kyoto in 2001 si nu a realizat practic nimic in materie de schimbari climatice pe toata durata mandatlui sau prezidential. Exista o serie intreaga de motive pentru imobilismul american – care tin inclusiv de ideologie sau de ignorarea argumentelor stiintifice –, dar multe dintre ele graviteaza in jurul unui singur cuvant: carbune. Nu mai putin de 25 de state americane extrag masiv carbune, iar acesta nu genereaza doar venituri, slujbe si impozite, ci asigura si o pondere disproportionat de mare din energia pe care acestea o consuma.

E