Desemnarea de catre presedintele Romaniei a domnului Lucian Croitoru pentru functia de premier a intetit cearta dintre noua majoritate parlamentara PSD-PNL-UDMR si Traian Basescu, transformand-o intr-o veritabila lupta de transee. Nu stim cine va iesi invingator din aceasta lupta, dar stim cine risca sa fie invinsa: Romania insasi. Se impune, asadar, un minimum de intelepciune prin revenirea la singura instanta in masura sa arbitreze acest conflict: Constitutia Romaniei, mai precis Articolul 103. De intelegerea corecta a acestui articol depinde, in mare parte, iesirea din criza politica actuala, cealalta conditie fiind buna-credinta a ambelor parti.
Intelesul Articolului 103 mi se pare, contrar spuselor unor analisti, clar. Voi incepe prin a-l cita in intregime. "Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament."
Daca prerogativa presedintelui este de a desemna un posibil premier, presedintele are, de asemenea, obligatia de a nu face acest lucru fara a consulta majoritatea parlamentara. Iar consultarea nu poate fi una formala. De drept, desemnarea premierului ar trebui sa rezulte din consultarea cu partidele. Apoi, ne putem intreba ce nu are dreptul sa faca presedintele? Conform literei si spiritului Constitutiei, el nu are dreptul sa ignore de la bun inceput propunerea partidelor. Numai in cazul imposibilitatii unui acord, Constitutia ii da dreptul sa desemneze un premier fara ca acceptarea in Parlament a candidatului desemnat sa fie un lucru sigur.
Dreptul majoritatii este, asadar, acela de a fi consultata si, in consecinta, de a veni cu o propunere pe care presedintele trebuie s-o ia in seama. Dar asta nu inseamna ca presedintele este si obligat sa