Dintre sutele de reacţii la sesizarea de prefraudare a alegerilor (cuvânt mai tâmpit cu greu puteau găsi) a ONG-urilor, am reţinut două favorabile lui Băsescu. Ieri, i-am citit argumentele lui Cristi Pătrăşconiu, iar astăzi pe cele ale lui Dan Tăpălaga, doi oameni ale căror opinii contează pentru mine, mai ales că îndrăznesc să-i numesc amici. Spune Cristi că nu e anticonstitiţional, că nu e împotriva legii să ai succes, să-ţi construieşti succesul. Dan merge pe ideea, pe care o găsesc corectă, că adversarii l-au inventat pe dictatorul Băsescu. Totuşi, şi editorialul de pe HotNews aduce acelaşi argument, că avantajul pe care T.B. şi-l conferă prin referendum este normal, că e o chestiune ce ţine de moralitatea îndoielnică a politicii, oricum, mai uşor de înghiţit decât caznele mediatice la care îl supun adversarii, fie că sunt cei politici, fie mogulii.
Eu sunt naiv. L-am văzut pe Traian Băsescu lansând presloganul de campanie, cu România bunului-simţ. Şi, în naivitatea mai sus declarată, aş fi vrut să îl cred. Povestea cu referendumul însă nu are nimic de-a face cu scrisoare de intenţii a preşedintelui, e o şmecherie la fel de dezgustătoare ca distorsionarea realităţii cu care se îndeletnicesc duşmanii săi. Să zicem că scopul ar scuza mijloacele, fac parte dintre cei 90% dintre români care vor ca prin Parlament să o frece, pe banii mei, mai puţini indivizi.
Dar de ce aş crede că Traian Băsescu chiar dă startul modernizării României, că acest mic furtişag este necesar pentru ca ţara asta să mai facă un pas înainte? I-a ars Băsescu pe corupţi, aşa cum promitea în 2004? Arătaţi-mi un mare corupt închis – nu mă luaţi cu Parlamentul care ar fi pus beţe-n roţile Justiţiei, dacă Băsescu nu dinamita Alianţa D.A., putea să stea şi-n cap PSD-ul- De ce n-aş crede că, după ce Parlamentul va fi redus şi Băsescu reales, Udrea va fi în continuare ministru, iar Elen
