Astazi se implinesc 140 de ani de cand se nastea, la Bucuresti, Nicolae Paulescu, fiul negustorului Costache Paulescu si al Mariei Paulescu. Familia se numise initial Pavel, apoi Pavelescu, iar Nicolae era var bun cu poetul si epigramistul Cincinat Pavelescu. In anul 1880, dupa ce a terminat scoala elementara, s-a inscris la Gimnaziul "Mihai Bravul", astazi Colegiul National "Mihai Viteazul", pe care l-a absolvit in 1888. Elev stralucit, era atras atat de arte cat si de stiinte, indeosebi de cele naturale. In anii 1888-1891, a urmat , la Paris, cursurile Facultatii de Medicina, iar la incheierea lor a devenit, prin concurs, extern al spitalului "Hotel-Dieu", din Paris, avandu-l ca sef de serviciu pe Etienne Lancereaux, cel mai stralucit clinician si anatomo-patolog al vremii, devenindu-i prieten si colaborator apropiat. A ramas in Franta pana in 1899, desavarsindu-se profesional si avand acces in cercurile inalte ale stiintei europene.
Diagnostic corect
In 1897 a devenit doctor in Medicina, adjunct al lui Lancereaux la "Notre-Dame du Perpetuel Secours" si secretar de redactie la "Journal de Medicine Interne", incepand el insusi, in limba franceza, o bogata activitate publicistica. In 1899 a devenit si doctor in stiinte Naturale. De altfel, in Franta, chiar si dupa intoarcerea lui definitiva in Romania (1901), i s-au decernat nenumarate titluri sau distinctii academice si universitare, sperandu-se mult timp intr-o revenire a lui la Paris, unde incepuse, intre altele, importante cercetari, alaturi de reputatul fiziologist Albert Dastre, "in scopul de a izola produsul activ al secretiei interne a pancreasului". In 1900 s-a reintors in Romania, ca agregat la Catedra de Fiziologie a Facultatii de Medicina din Bucuresti, refuzand in prealabil o oferta venita din Elvetia, privind o catedra la Facultatea de Medicina din Fribourg. In anul urmator, a revenit p
