Aşezământul monahal are hramul „Sfântul Gheorghe” fiind amplasat într-un peisaj mirific, la poalele masivului Cozia, în localitatea vâlceană Călimăneşti.
La Nucet-Stânişoara, primul aşezământ monahal a fost un schit construit din lemn, nu se cunoaşte data construirii, ce se leagă de numele sihaştrilor Meletie, Neofit, Isaia şi altii, veniţi pe aceste locuri de la mănăstirea Cozia şi trăitori ai peşterilor de aici. „În anul 1747, Gheorghe Clucerul, împreună cu alţi boieri din Piteşti, zidesc aici o biserică ce a fost pustiită în 1788 de năvălitorii turci, care au incendiat biserica, iar pe călugări i-au omorât”, povesteşte stareţul Laurenţiu Popa. Biserica mare, cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, este o construcţie masivă din piatră, cu o turlă mare pe naos. Naosul şi pronaosul formează un singur spaţiu mare. Pridvorul este deschis, susţinut de patru coloane din piatră sculptate în partea superioară. „Deşi drumul până să ajungi la Stănişoara este extreme de greoi, imaginea este a unui colţ de Rai”, a spus Mariana Iordache, din Balş.
Policandru dăruit de Neagoe Basarab
„Ferestrele bisericii au vitralii pictate cu sfinţi. Pictura a fost realizată în 1948 de maestrul Dumitru Behzane şi de elevul său. Ca odoare de preţ, mănăstirea Stănişoara păstrează câteva icoane vechi aduse de la Sf. Munte Athos de călugării Sava şi Teodosie şi un antimis dăruit de mănăstirea Cozia, în anul 1809”, adaugă stareţul mănăstirii. De asemenea, în biserica mare se păstrează un policandru de la Curtea de Argeş, care se presupune că ar fi fost dăruit de Neagoe Basarab. „Între anii 1803-1806 este reconstruit schitul Nucet-Stânişoara de către monahii Sava şi Teodosie, veniţi de la Athos şi sprijiniţi de episcopul Iosif I al Argeşului, dar incendiul din 1850 va distruge întregul lăcaş de cult”, povesteşte stareţul Popa. Actuala biserică din piatră a fost constru
