FUNEBRU. Catacombele oraşului sicilian îşi păstrează decedaţii la vedere, încă din secolul al XVI-lea.

Călugări în rase cu glugă, preoţi în sutane sfinţite, aristocraţi în cele mai frumoase haine ale lor de duminică, săraci în zdrenţe şi copii dormind liniştiţi în leagăn îşi au locul de veci în nişele catacombelor din Palermo, după cum relatează canoe.com.

Conservate precar sau nesperat de bine, aproximativ 8.000 de mumii se odihnesc aici, de aproape cinci secole, în aşteptarea Judecăţii de Apoi.

Îmbălsămarea, după buget

Primul decedat care a ajuns în catacombe a fost Silvestro de Gubbio, în 1599, călugăr din Ordinul Capucinilor. Cu anii, catacombele au devenit loc de veci nu doar pentru oamenii Bisericii, ci şi pentru aristocraţia Siciliei.

Dar, în timp ce călugării erau aşezaţi în cripte în hainele lor umile, nobilii se bucurau de un tratament superior. Erau îmbălsămaţi de medici şi îşi alegeau cele mai elegante ţinute. În schimb, trupurile călugărilor erau supuse doar unui proces de deshidratare. După 8-12 luni, cadavrele lor erau spălate cu oţet, a poi erau scoase din nişele temporare şi plasate în cele definitive, la vedere.

„Chiriaşi” bun-platnici

Catacombele erau întreţinute prin donaţiile familiilor care aveau defuncţi aici sau care urmau să-şi găsească liniştea de veci în miile de nişe ce se construiau neîncetat. În cazul în care apăreau întreruperi la plată, decedaţii erau plasaţi pe etajere dosnice, în aşteptarea reluării donaţiilor.

Dacă în ziua de astăzi mumiile le provoacă frisoane vizitatorilor, în epoca de aur a cimitirului fondat de Capucini - un ordin religios care se ocupa cu ajutorarea săracilor, catacombele erau foarte apreciate de locuitorii din Palermo.

Deschise până în secolul al XX-lea

Construit din tuf vulcanic