Acesta este micul bilet de dragoste, aparent nevinovat, care a bulversat viaţa cuplului Zoe Trahanache şi Ştefan Tipătescu, dar mai ales a venerabilului Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral şi... aveţi puţintică răbdare... cine mai ştie câte comiţii şi comitete.

Se simte la ecranizarea "O scrisoare pierdută" din 1953 puterea creatoare, îmbinarea atât de specială a unui gust artistic desăvârşit cu un spirit ştiinţific de o rară vigoare şi rigoare precum a lui Victor Iliu, dar şi a lui Sică Alexandrescu. Realizarea după spectacolul Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti a avut semnătura lui Andrei Feher la imagine, a lui Giulio Tincu la decoruri şi, extrem de important, i-a avut în distribuţie pe Niki Atanasiu, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Radu Beligan, Ion Finteşteanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Ion Talianu, Ion Henter, I. Iliescu şi Elvira Godeanu. Nu numai câţiva dintre cei mai mari actori ai noştri, ci şi cei mai rafinaţi. Nimeni nu va mai avea şarmul lor elegant şi cuceritor care reuşea să aducă spectatorul într-un fel de transă, îl ameţea, îl subjuga. Ei sunt acei actori care legau spectatorul de mâini şi de picioare cu frânghii de mătase croite din vorbe şi gesturi, sub a căror strânsoare acesta se lăsa supus cu voluptate. Una dintre primele şi cele mai prestigioase puneri în scenă a celei mai cunoscute piese a lui Ion Luca Caragiale a văzut lumina marelui ecran în 1953. Filmul prezintă alegerile din 1883, petrecute într-un judeţ de munte. Zoe Trahanache, soţia lui Zaharia Trahanache, pierde o scrisoare de dragoste de la prefectul judeţului, Ştefan Tipătescu, prieten apropiat al familiei Trahanache. Inamicul său politic, Nae Caţavencu, reuşeşte să obţină scrisoarea şi şantajează cu publicarea ei în ziarul Răcnetul Carpaţilor, pe care-l conduce dacă nu i se susţine candida