Când l-am primit în teste, chimia a funcţionat din prima secundă. "Ei, e un Nokia, d-aia îţi place! Doar ştii că nu există decât Nokia şi restul telefoanelor", îmi explica cineva. Ba nu. N-am fost niciodată orbită de brand. Numai că la E52 am găsit multe bile albe şi mai puţine negre.
Încep cu începutul: "Conţinutul ridicat de metal" din componenţa carcasei este o ditai bila albă, ca să nu mai vorbim despre impresionantul acumulator Li-Po de 1.500 mAh (BP-4L), care face cât zece bile albe la un loc. E52 este, prin excelenţă, un telefon de business. Are dimensiuni ideale, se aşază perfect în mână, tastatura este foarte uşor de utilizat, inclusiv de împătimiţii SMS-urilor. L-am testat intens, pentru că acumulatorul a fost, de ce să nu recunosc, principala mea curiozitate, mai ales că este punctul nevralgic al tuturor telefoanelor mobile de ultimă generaţie. Dar nu, la E52 chiar ţine bateria, ceea ce este lăudabil. Dimensiunile (116x49x9,9 mm) şi greutatea (98 de grame) îl recomandă atât doamnelor, cât şi domnilor, pentru că E52 este telefonul care stă bine în buzunarul pantalonilor, fără să deranjeze. Un singur neajuns la capitolul acesta: producătorul nu furnizează nici un fel de accesoriu de protecţie pentru telefon, lăsându-i, în încercarea de a face economie, pe cumpărători să achiziţioneze husa protectoare.
Urmaş mai rapid, mai dotat şi mai elegant al lui E51 (care este unul dintre succesele de piaţă ale companiei Nokia), noul telefon al finlandezilor se recomandă singur, dat fiind designul său compact, funcţiile bogate şi performanţa de invidiat. E52 suportă HSDPA cu 10,2 Mbps şi HSUPA cu 2 Mbps, Wi-Fi, este dotat cu radio FM cu RDS, jack audio de 3,5 mm, suport N-Gage, dar şi suită Office, cameră foto principală de 3,2 MP cu rezoluţie de 2048x1536 pixeli, cu bliţ şi înregistrare video (VGA, la 15 secvenţe pe secundă) şi cameră secund
