Aici se vinde aproape orice: de la cărţi, încălţăminte folosită şi jucării vechi, la televizoare şi DVD playere. Traiul greu îi determină pe constănţeni să găsească diferite modalităţi pentru a câştiga un ban în plus. Mulţi dintre cei cu venituri mici profită de organizarea Oborului duminical pe şoseaua de centură şi plătesc 20 de lei pe zi în speranţa că vor reuşi să vândă ceva cu profit. Alţii scot din buzunare doar 5 lei pe zi şi îşi etalează marfa pe bucăţi de celofan sau pături, pe jos. Încearcă să scoată bani şi din piatră seacă, aşa că scot la vânzare articole de îmbrăcăminte foarte vechi, pe care nici ultimul om al străzii nu ar da un ban, sau încălţăminte de-a bunicii.

Căciuli, pantaloni rupţi, cămăşi îngălbenite de vreme şi ciorapi folosiţi, păpuşi cu ochii scoşi sau jucării care au fost odată din pluş îşi aşteaptă cumpărătorii. Pentru cei pasionaţi de tehnică, electrică şi electronică, piesele de schimb pentru magnetofoane sau gramofoane se găsesc din plin. Nu lipsesc nici articolele de feronerie: şuruburi, piuliţe, mânere pentru mobilă, balamale etc.

Telefoane şi DVD playere

Cei care s-au plictisit de vechiul telefon mobil pot găsi aici chilipiruri. Aici sunt şi piese de schimb pentru telefoanele mobile: carcase colorate pentru mai toate modelele la preţuri de maximum 19 lei, încărcătoare sau acumulatori. În contrast cu vechiturile comercializate de cei care sunt disperaţi să vândă ceva doar pentru a putea supravieţui sunt comercianţii de hi-tech.

Staţii de amplificare a sunetului, televizoare cu diagonală de 72 de centimetri şi DVD playere, care în magazine se comercializează la preţuri destul de mari, pot fi cumpărate aici la un preţ negociabil care începe de la 80 de lei pentru o cameră de luat vederi căreia îi lipsesc acumulatorii şi de 200 de lei pentru un televizor Sony. Paradoxal, cea mai mare