De ani de zile trag cu urechea la ceea ce spun bărbaţii, la Paris şi nu numai, despre femeile din Europa. Ei bine, pentru a rezuma, s-ar părea că femeile cele mai frumoase sunt considerate... italiencele şi rusoaicele. Şi polonezele au însă cotă bună la acest capitol, iar faptul că Napoleon a avut o amantă poloneză a consolidat această legendă. Franţuzoaicele sunt considerate mai degrabă interesante decât frumoase...
Şi româncele sunt plasate foarte bine în ierarhie, considerate din aceeaşi familie ca italiencele. Deseori am auzit, de exemplu, bărbaţi francezi care, întorşi din România sau aflaţi în România, exclamau: "Ce drăguţe şi ce elegante sunt româncele!". La un moment dat, prin 1992, un director al Institutului Francez de la Bucureşti îmi spunea chiar că preferă să lucreze mai degrabă cu femeile românce decât cu bărbaţii români, pentru că, îmi preciza el, româncele sunt nu doar agreabile, ci şi inteligente, punctuale, pline de iniţiative şi vorbitoare de limbi străine... În timp ce bărbaţii români îi păreau acestui director de Institut Francez ca fiind cam lăudăroşi, cam fanfaroni, lungi la vorbă şi înceţi la faptă.
Dar să revenim la femeile europene, sau la ce cred bărbaţii despre ele. În mod ciudat, grecoaicele nu sunt prea apreciate, sunt considerate cam urâţele, ca şi bulgăroaicele. Despre suedeze se spune că sunt foarte senzuale, la polul opus fiind situate englezoaicele...
Toate aceste impresii nu au însă, cum spuneam, nici o valoare sociologică sau estetică. De fapt, când călătoreşti, peste tot vezi şi femei drăguţe şi mai puţin drăguţe, dar cele mai interesante locuri pentru a descoperi femei frumoase rămân marile oraşe. Nu degeaba unui francez i-a venit ideea să întocmească un "Ghid al femeilor frumoase din Paris" apărut la Editura Robert Laffont în 2008.
Autorul său, Pierre-Louis Colin, în vârstă de
