Junioarele II de la CSŞ5 Bucureşti nu au drumul pavat cu flori spre înalta performanţă. Povăţuite de antrenoarea Maria Covaci, ele strâng din dinţi şi visează să ajungă în handbalul mare. Bătrâna Sală Floreasca, cea care poartă acum numele unui valoros organizator din istoria sportului românesc, Lucian Grigorescu, a fost readusă la viaţă de cinci echipe de handbal, la sfârşit de octombrie. Prinse într-un turneu contând pentru faza preliminară a Campionatului Naţionale de handbal, junioarele II de la cluburile sportive şcolare cu numărul 2, 5 şi 6 din Bucureşti, respectiv din Slobozia, precum şi ale Rapidului şi-au dovedit abilitatea în a jongla cu mingea mică, la ore matinale, în faţa unui public restrâns format din rude şi prieteni. Nimic neobişnuit, aşadar, şlefuirea talentelor de la noi petrecându-se în spatele uşilor care, deşi sunt deschise, nu sunt trecute de mulţi privitori.

Antrenament de la 7 dimineaţa!

Pregătită de profesoara Maria Covaci, echipa CSŞ5 a câştigat cu 22-11 (12-4) meciul cu Rapid. Bucuria, respectiv tristeţea fetelor din cele două tabere n-a fost atât de evidentă ca la un meci de seniori, miza fiind cu totul alta. De fapt, şi pentru unele, şi pentru celelalte contează mai mult plăcerea de a (şi de a se) juca.

Cu speranţa că actualele sale eleve vor păşi pe urmele Cristinei Neagu, actuala stea în ascensiune a Oltchim-ului şi naţionalei, pe care a descoperit-o şi iniţiat-o în tainele handbalului, tot la CSŞ5, antrenoarea Maria Covaci vorbeşte despre efortul făcut de ele: „Din punct de vedere financiar, ca să folosesc o expresie mai plastică, suntem la pământ. Ne descurcăm cu ajutorul Comitetului de Părinţi, care achită cheltuielile de arbitraj, de competiţie“.

Fiind club sportiv şcolar, handbalistele junioare de la CSŞ5 se pot antrena gratuit în sălile şcolilor din sectorul şase. Problema