In ultimii ani, mai multi economisti au aratat ca, probabil atrase de ideea rulajului unor sume mai mari, de comisioanele mai generoase si de perspectiva oferirii unor servicii adiacente, o serie de unitati bancare romanesti au intretinut o relatie preferentiala cu clientii persoane juridice, oferindu-le credite foarte mari, cu dobanzi mult mai bune decat cele acordate persoanelor fizice. La apogeul crizei, o serie de bancheri au realizat ca nu a fost o politica rationala. Acum e insa "data scadentei". Politici "vizionare"

In perioadele de crestere economica ante-criza, era oarecum de inteles de ce multe din bancile romanesti preferau clientii persoane juridice. O firma, cu un numar mediu de angajati, ii putea aduce bancii, pe termen lung, o gramada de venituri adiacente. Existand firme cu care se lucra preferential, pe termen lung, unitatile bancare le puteau oferi angajatilor acestora produse adiacente, cum ar fi carduri de salarii sau asigurari, pe total veniturile obtinute de banca de pe urma acestei colaborari fiind incomparabil mai mari decat cele obtinute in urma unor relatii "clasice" cu clientii persoane fizice.

Acest gen de relatii preferentiale dezvoltate de foarte multe banci s-au putut vedea in ceea ce priveste volumul creditelor acordate. De pilda, in Timis, conform evidentelor Bancii Nationale, la sfarsitul lunii septembrie creditele in lei ale agentilor economici totalizau 1,329 de miliarde de lei, in timp ce imprumuturile luate de populatie de la banci in moneda nationala erau sensibil mai mici – 1,131 de miliarde de lei.

Aceasta politica de favorizare a clientilor persoane juridice a functionat foarte bine pe perioada cat in Romania a existat crestere economica. Din ultimul trimestru al anului trecut insa, lucrurile au inceput sa se schimbe. Si populatia, dar si firmele au inceput sa aiba restante tot mai mari, fiind tot mai difici