Într-o ţară a milogelii şi într-un fotbal al slugărniciei, gestul lui Viorel Hizo are prospeţimea unei brize pe timp de caniculă. De regulă, antrenorii se agaţă de post, acceptând chiar umilinţe fără margini. O fac pentru bani, pentru carieră, pentru o iluzorie speranţă de normalizare a relaţiilor cu patronatul. Steaua este cazul extrem, dar multe alte cluburi refuză să-şi respecte antrenorii pe care tot ele i-au angajat. Această situaţie e posibilă pentru că tehnicienii se ghidează, prea des, după principiul strămoşesc „capul plecat, sabia nu-l taie“.

Viorel Hizo a ales să se comporte altfel. El n-a acceptat ieşirea de UTC-ist bătrân a patronului George Copos, care după eliminarea Rapidului din Cupa României a dat în boala lui Gigi. „Ăsta n-a fost fotbal, a fost bambilici! Aşa respectă ei suporterii? Hizo şi echipa lui să se ducă în fabrică, să muncească acolo!“, s-a alintat Copos.

Ce fariseu! Ce populist de doi lei! De parcă din tot clubul Rapid, numai lui îi pasă de suporteri. Uită că a destabilizat clubul ăsta din toate poziţiile, aducând şi schimbând antrenori, „vânzând” clubul de două ori primăvara şi de trei ori toamna sau negustorind jucători la preţul unei legături de pătrunjel!

Hizo a reacţionat cu demnitate: şi-a dat demisia. Explicaţia lui e plină de bun-simţ: „Am ajuns pe locul 3 cu o echipă de copii şi Copos mă trimite în fabrică? Asta-i chiar culmea!“

Corect: după 11 etape, Rapid ocupa locul 3, înaintea unor echipe precum Steaua, Dinamo, Unirea Urziceni, FC Vaslui, FC Braşov sau U Craiova. Doar FC Timişoara şi CFR Cluj erau mai sus, cu numai două puncte în plus.

Lecţia lui Hizo, un om ajuns la 62 de ani, ar trebui învăţată şi de antrenori mai tineri, obişnuiţi să-şi plece capul prea uşor în faţa „stăpânilor“.

Fotbalul ne-a oferit, în acest weekend, şi un gest îngrozitor