Marcel Fischer spune pentru “Adevărul de Seară” cum s-a născut Opera Naţională pentru că a fost acolo din prima zi a instituţiei, 1 iunie 1956.
La 53 de ani de la spectacolul inaugural, „Adevărul de Seară“ vă prezintă episoade din istoria glorioasă a Operei Naţionale Române de la Iaşi, prin ochii unicului fondator în viaţă.
Marcel Fischer şi-a petrecut copilăria la teatru, în librării de lux, adolescenţa în lagăr, tinereţea pe podelele de lut ale ţăranilor din Podu Iloaiei. La 31 de ani, participa la fondarea Operei de Stat de la Iaşi.
Amintirile i-au rămas proaspete
Îşi povesteşte viaţa-epopee ca şi cum totul s-ar fi întâmplat ieri. A fost acolo din prima zi a instituţiei, 1 iunie 1956, dar şi la primul spectacol, „Tosca“ lui Puccini, pentru care muncit din greu, din 3 noiembrie 1956. El, Ioan Goia şi Zoltan Gerzanich au construit Opera, care confirma Iaşiul drept o „cetate a culturii“, după cum era numit atunci.
Marcel Fischer este însă singurul fondator care mai poate relata întreaga istorie a Operei, de la începuturi până în prezent. Timp de patru decenii, a făcut parte din administraţia teatrului liric. Organiza spectacole memorabile de operă, operetă şi balet cu artişti de renume internaţional. „În 40 de ani nu am avut concediu, rar am plecat pe lumină de la teatru. Nu-mi permiteam nici să mă îmbolnăvesc“, spune Marcel Fischer.
În timpul „domniei“ lui Goia, fondator şi director, nu exista timp liber şi nici greşeli. „Şedinţele durau până după miezul nopţii. Spectacolele trebuiau să fie perfecte“, povesteşte el. Impresarul „pândea“ reacţiile publicului, care adesea obţinea greu un bilet, pentru a se asigura că totul a ieşit impecabil. „De multe ori mi-am făcut Iaşiul duşman pentru că cererea de bilete depăşea la premiere capacitatea sălii“, adaugă ieşeanul.
Absolvent al „universităţilor“ vieţii
