Principalul dezavantaj al muncii într-un spaţiu deschis este zgomotul de fond. Un spaţiu larg plin de birouri. Un zumzet puternic făcut de o armată de oameni. Bine aţi venit într-o mare companie! Mai citeşte şi:
Tipicarul, colegul alergic la inovaţiePreţiosul, colegul cu nasul pe susNegativistul, colegul născut să te contrazică
La noi e foarte la modă. Open space-ul a fost adus din Occident de multinaţionalele intrate pe piaţa românească. Spaţiile largi în care nu vezi nici urmă de pereţi despărţitori, iar birourile sunt aşezate ordonat, eventual separate prin mici paravane, sunt asociate cu marile companii.
Micul birou, un lux pierdut
Cine vrea un post într-o mare companie trebuie să-şi ia „la revedere“ de la intimitate. Pentru unii nu e un capăt de ţară. Dar alţii se adaptează mai greu şi consideră open space-ul un real coşmar.
Adrian J. are 38 de ani, iar acum lucrează într-o companie multinaţională. Până acum cinci ani a fost angajat la o instituţie stat. Avansase în funcţie şi avea propriul său birou. Intimitate cât cuprinde. Atras de mirajul unei slujbe mai bune, Adrian şi-a încercat norocul la o multinaţională. E mulţumit de salariu, dar e deranjat vizibil de spaţiul în care-şi desfăşoară activitatea.
„Nu-mi place deloc. N-am pic de intimitate. Sunt nevoit să suport toate toanele colegilor, toate parfumurile, toate zgomotele. Uneori parcă n-am nici aer să respir“, se plânge Adrian. Dacă regretă ceva, acel lucru e micuţul său birou de la stat.
„N-avea cine ştie ce mobilier şi nici nu era prea frumos zugrăvit. Dar era al meu. Puteam să fac ce vreau, să mă concentrez când aveam de lucru cu adevărat, să am o discuţie privată cu cineva“, spune apăsat bărbatul, căzând pe gânduri.
Recunoaşte că are colegi care, deşi au avut cândva propriul birou, nu se simt la fel d
