Trei ceasuri au ţinut şedinţele de lucru la săliţă prezidate de Nicolae Ceauşescu, unde s-a discutat "o parte din membrii Comisiei de propuneri" (orele 11:00-13:05 şi 18:50-19:40). În ziua precedentă, pe lângă şedinţa CPEx, alte două ceasuri s-a discutat aceeaşi "comisie de propuneri".
Dar pe pagina agendei unde au fost consemnate primirile la Cabinetul 2, apare un lucru deosebit - ştergerea unui nume. Cu siguranţă nu din ordinul Elenei Ceauşescu care n-ar fi putut să-şi imagineze un timp al socotelilor. Se pare că vizitatorul - ce putea fi (ulterior) "compromis" printr-o întrevedere cu "Tovarăşa" -, îl însoţise pe Radu Bălan la Cabinetul 2. După Bălan (orele 9:28-9:35), au urmat vizitatorul şters din agendă şi Ion Stoian (9:37-9:45).
Motivul întrevederii cu Bălan şi Stoian putea fi comun - "rotirea" lor ce va fi anunţată după Congresul al XIV-lea. Stoian părăsea postul de secretar al CC cu relaţii internaţionale pentru cel de ministru de Externe. Rămânea în acelaşi sector, dar "la vedere". Mai curând o chestiune de imagine decât de schimbare de atribuţii.
Fericit cu adevărat, se spune că a fost Bălan de schimbare! Născut în 1936 (Căzăneşti - Ialomiţa), de profesie tehnician minier, după rodajul în UTC ajunsese prim-secretar la Hunedoara (1981-1985). Promovat în Secretariatul CC al PCR, funcţia de preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (1988) îl adusese la exasperare. Să fii chemat de câteva ori pe zi de "Tovarăşul" sau de "Tovarăşa" şi tras la răspundere pentru sarcinile de plan, de export, de economie ş.c.l. ar fi uzat chiar şi oţelul plămadei lui Stalin! Să scape, Bălan trăsese sfori la şeful Cancelariei şi înalţii cadrişti ai Tovarăşei. Timişoara îi convenise prin depărtarea faţă de Bucureşti şi amintirile bune din tinereţe. Căci Radu Bălan îşi începuse ascensiunea în fosta regiune Banat, ca angajat al Întreprind
