Pe strada Evreilor Martiri, o strada linistita, sub padurea din cartierul Tudor, la numarul 31 este o cladire cocheta, recent renovata si mansardata, potrivit standardelor europene. De pe frontispiciu aflam ca aici se afla Caminul pentru persoane varstnice, sau cum i se spune pe vremuri, Azilul de batrani. Odata cu infatisarea cladirii a fost schimbata si denumirea ce dadea fiori unora: numai acolo sa nu ajungi!
Dar am ajuns. Impreuna cu un grup de copii de la Gimnaziul George Cosbuc din Targu Mures am vizitat-atat cat ni s-a permis- din Caminul de batrani. Ne-au primit cu bucurie si curiozitate. Bunicute care nu au avut niciodata copii, desi “tare mult imi plac copiii, spune luand pozitia de drepti Tordai Katalin. o femeie marunta de 80 de ani, mandra ca la varsta ei se tine foarte bine. “A murit barbatul meu, era din neamul Tordai, de pe strada Lunga, dar…” Apoi ca sa nu se intristeze de amintirile trecutului, povesteste despre viata de la camin: “E bine aici, e cald, avem mancare buna, stam si tacem, ce sa facem?” a intrebat retoric, fericita ca brusc e inconjurata de atatia copii. In tinerete a fost cusatoare de manusi de piele, are pensie, plateste trei sute la azil, ii mai ramane ceva banuti, ii pastreaza in buzunarul hainei, spune aratand spre dulap femeia care nu-si aminteste de cati ani locuieste la azil.
O alta locatara, Onachi Letitia, de 82 de ani a venit de la Brasov. “Copiii mi-au vandut garsoniera, am stat in calea lor, apoi m-au trimis aici, de sase ani stau in camin,” spune femeiea multumita ca e curatenie, este apa calda si nu este singura.
Cate patru intr-o camera, averea fiecareia se rezuma la un pat cu lenjerie curata, cateva haine in dulap, o carte de rugaciune, doua-trei obiecte marunte la care au tinut cel mai mult si amintirile de care nu pot sau nu vor sa scape. Bologa Lucretia, fosta sora medicala la spitalul de pe st