COŞMAR. Noiembrie 1997. Cornelia Galavan, pe atunci în vârstă de 39 de ani, traversa strada pe trecerea de pietoni din faţa casei sale, în cartierul Berceni.
Vecinul ei, Dumitru Ion, se urcase la volanul maşinii şi se pregătea să o pornească. Din neatenţie, a dat cu spatele, fără să se asigure. Aşa a prins piciorul femeii sub roata maşinii. Speriat, a mai accelerat un pic. Acum Cornelia Galavan are handicap locomotor, laba piciorului rănit fiind distrusă.
Merge sprijinită în cârje. Nu mai poate munci şi a fost pensionată pe caz de boală. Primeşte lunar, de la şoferul care accidentat-o, 190 de lei, deşi prin decizia tribunalului suma era de 500 de lei.
Acum se teme însă, că s-ar putea să rămână şi fără aceştia. Dumitru Ion vrea să dovedească în justiţie că nu mai are de ce să îi plătească această prestaţie lunară, motivând că starea actuală de sănătate a femeii nu mai are legătură cu accidentul de acum 12 ani.
Pentru familia Galavan ultimii 12 ani au însemnat 20 de procese care au costat-o o casă.
Lupta în justiţie
An de an, Cornelia Galavan se prezintă la comisia medicală care verifică starea ei de sănătate pentru a decide dacă să primească în continuare pensia de invaliditate.
Primul proces şoferul s-a încheiat cu neînceperea urmăririi penale, după ce un expert auto a stabilit că accidentul s-a produs din vina femeii, care alerga cu 14 kilometri la oră pe trecerea de pietoni.
„Instituţiile statului, care aveau rolul de a ne apăra, au făcut exact contrariul”, se plânge soţul Corneliei, Ioachim. Cei doi au făcut plângere împotriva expertului. Parchetul nu a mai găsit un caz similar în ultimii 50 de ani şi i-a schimbat acestuia încadrarea de la fals în justiţie, la mărturie mincinoasă. „El a făcut o expertiză în care o scotea pe soţia mea vinovată, în care calculase
