Cat de moral este sa-ti lasi bunicii, parintii la o casa de batrani? In occident, sau in America, nu odata am vazut ca oamenii care sunt ocupati isi duc batranii in azilul pe care rautaciosii il numesc ba cimitirul elefantilor ba antreul lui Sf. Petru, pentru ca azilul de batrani nu e acasa.
Spune o vorba din popor ca un parinte poate sa creasca zece copii, dar zece copii nu sunt in stare sa tina un parinte. Asa o fi. Dar daca ne gandim ca in zilele noastre cand unii muncim de dimineata pana seara, fiind extrem de ocupati, cand nu avem timp de noi insine, cum am putea avea grija de o persoana batrana, bolnava pe deasupra, care ar necesita toata atentia noastra, precum un copil. La azil au supraveghere permanenta, caldura, mancarea calda asigurata, medicamentatia, toate astea contra sumei de 300 de lei. Mult mai mult ne-ar costa sa angajam o persoana care sa aiba grija de ei la domiciliu, iar unii dintre noi, nu ne putem permite, oricat de mult am vrea. Si atunci ramane varianta cu azilul, unde se intra la fel de greu ca pe vremuri la facultate. Si cu toate acestea o parte a societatii ne va condamna: uite-o si pe Xuleasca, ce salariu are si a bagat-o pe buna-sa la azil! Ce, din banii ei nu ar fi putut s-o tina acasa? Si corul carcotasilor incepe aria calomniei, cea fara de sfarsit. Dar daca o intrebi pe bunicuta abandonata? Ea zice ca se simte bine acolo, cel putin nu mai e singura, ca ii era tare greu acasa, la tara, e mult de lucru si nu mai razbea, mai ales de cand i-a murit omul, si nici nu mai poate lucra din cauza bolii, dar aici are toate conditiile bune si maine va vedea cum va fi si cu baia saptamanala, ca n-a venit de cat de sase zile la camin!
Cat de moral este sa-ti lasi bunicii, parintii la o casa de batrani? In occident, sau in America, nu odata am vazut ca oamenii care sunt ocupati isi duc batranii in azilul pe care rautaciosii il