Am 78 de ani. De peste 20 de ani, la sugestia medicului meu, în fiecare dimineata ies din casa si fac o plimbare. Mi-am ales singur traseul. Stau într-o garsoniera din Aleea Cornisa, asa ca pornesc de la bloc, ies pe strada Mihai Viteazul, merg frumusel la deal pâna la marginea parcului, o iau apoi la dreapta, strabat parcul si apoi ajung pe strada Avram Iancu. De pe Avram Iancu o iau, la un moment dat, la stânga, trec pe lânga cimitir si, usurel usurel, ajung înapoi la garsoniera mea. Sunt bolnav. Adica, am ulcer, am reumatism si claustrofobie (e si asta o boala!). Sunt toate boli vechi. S-au nascut în perioada 1956-1965. Nu m-au mai parasit niciodata. Din anii aia, patru ani am stat la Gherla, doi la Aiud si trei au fost o combinatie între Târgu-Mures si Jilava. Am facut 9 din 12. Ultimii trei ani am beneficiat de gratiere. Ce ciudat „gratiere”, pare sa provina de la „gratie”. Or, numai gratiosi nu au fost anii care au urmat. Pâna la, credeam, anul de gratie 1989. Abia atunci mi-am permis sa-mi spun „esti liber”.
Si am început sa fac „liber” plimbarea de care va ziceam. Am renuntat însa acum zece zile. Vedeti, nici nu stiam cum se mai numeste parcul dintre strazile Mihai Viteazul si Avram Iancu. Acela care trece pe lânga liceul Unirea si Cetatea Târgu-Muresului. Acu zece zile am aflat ca a fost botezat. Scrie ca i-ar zice „General stefan Gusa”. De fapt, ca sa fiu sigur, am citit si ce scrie pe noua statuie aparuta în parc. Acelasi nume. Acelasi grad. De zece zile am renuntat la plimbare. Nepotul meu are un soi de aparat în masina, din care iese o voce care spune „Reconfigurati traseul”. Eu am auzit în mine o voce (mai trista) care spunea acelasi lucru. Da, de zece zile caut o alta straduta care sa-mi faca legatura între Mihai Viteazul si Avram Iancu. Adica, între doua strazi ce poarta numele astea.
De fapt, nu am 78 de ani. Sunt mult mai tânar. Mart
