Telefonul sună insistent. Îl scot din husa devenită de câteva zile “dispozitiv anti-îngheț când ies pe-afară” și privesc curios numarul. Pe ecran apare “C… Finance – DO NOT ANSWER!”. Închid telefonul, urmând cu strictețe instructiunea afișată și știind că peste fix 3 minute va suna din nou. În minutul 2:55 telefonul începe să sune iar. Cine credeți că este? Unul dintre “profesionistii pieței financiare”, care vrea să-mi fie broker.
De 6 luni mă sună în continuu, la cele mai diferite ore din program. Am răspuns la primele 10 apeluri, mi se pare o măsură de minim bun-simț să răspunzi sau să returnezi telefonul după ce te eliberezi. Am răspuns de atât de multe ori pentru că mă sunau de pe numere diferite, după cum cred că ați bănuit. Iar de fiecare dată se derula același scenariu: 1. fundal de Bursă, adică o gălăgie infernală; 2. prezetare scurtă, mimând “afacereza”; 3. periaj scurt și intens pe tema “ce client bun ați fi”; 4. …aici nu am mai ajuns, niciodată. De ce? Mă blocam în același punct, de aceeași întrebare repetată cu obstinație in urechea mea stângă, de aceeași abordare care are fix tot atâtea lucruri în comun cu vânzarea precum un canal noroios, rece și împuțit cu sucul de fructe proaspete pe care îl beau în fiecare zi.
Citeam textul lui Lucian Davidescu și mi-am amintit de acest foileton stânjenitor. Ca un flashback din filmele de groază, mi-au reaparut în mintecâteva dintre replicile date și primite de subsemnatul în încercarea de-a stopa cumva teribila agresivitate incompetentă a indivizilor aflați de cealaltă parte a …Bursei. Vă ofer 3 exemple, însoțite de răspunsurile convivului meu asudat:
“Am deja un consilier financiar. Vă mulțumesc!” …replică: “Păi cum, domnu’ Stănescu, NU VREȚI BANI?!!?”
“Nu vă aud, puteți ieși într-un loc mai puțin zgomotos?” … replică: “Domnu’ Stănescu, vă sun din linia întâi, NU VREȚI BANI!?”
“Vă ro
