Toti cei implicati in formarea unui nou guvern – de la presedinte la formatiunile politice parlamentare si de la prim-ministrul demis la cei propusi pentru aceasta functie de catre putere si, respectiv, opozitie – nu uita sa precizeze ca sunt integral dedicati relatiilor cu FMI si Uniunea Europeana si respectarii angajamentelor din acordul de imprumut cu acestea. Este, intr-un fel, normal, caci, potrivit dezvaluirilor, statul roman, pentru a efectua cheltuielile prevazute pana la sfarsitul anului, ar avea nevoie de finantare suplimentara (peste cea asigurata de potentialele venituri bugetare) in valoare de peste 3,5 miliarde euro, din care vreo 2,5 miliarde euro de la FMI si Uniunea Europeana, prin eliberarea transelor presupuse de derularea acordului de imprumut de 20 miliarde euro. Nu se stie insa daca institutiile cu pricina vor elibera efectiv sumele in lipsa unui guvern cu depline puteri la Bucuresti.
In contextul disputei din Parlament asupra persoanei prim-ministrului, partizanii dlui Basescu, nemultumiti ca opozantii pun bete-n roate propunerii lor, spun ca acestia compromit plata salariilor si pensiilor in ultimele doua luni din an, in masura in care din cauza lor nu se formeaza un nou guvern care sa aduca banii de la FMI, in timp ce opozantii dlui Basescu proclama sus si tare ca prim-ministrul propus de ei are solutii nu numai pentru a plati salariile si pensiile din noiembrie-decembrie, ci, de fapt – si ceea ce ar fi cel mai important –, si pentru a scoate tara din criza.
De ce s-a ajuns ca plata salariilor si pensiilor sa fie facuta din imprumuturi este o alta problema! Dar, desigur, o alternativa concreta la banii imprumutati de la FMI ar fi banii imprumutati din piata, indiferent daca interna sau externa, si deci mult mai scumpi. Caci este de presupus ca pana la sfarsitul anului nu vor fi amputari de pensii si salarii la concurenta
