Editura Art a inaugurat recent o nouă colecţie, de poezie – o iniţiativă lăudabilă în vremuri de criză, cînd poezia pare mai vitregită decît oricînd. Colecţia se numeşte „Malul albastru“ şi primele două titluri lansate sînt româneşti: Adora de Iulian Tănase şiDimensiunea „Umbrella“ de Sebastian Reichmann şi Dan Stanciu. În pregătire sînt anunţate volume „apetisante“ de Stéphane Mallarmé, Bertold Brecht, Henri Michaux, René Char, dar şi M. Blecher. Cele două volume de poeme – de o calitate grafică excelentă, cu coperte realizate de Dan Stanciu, în stilul său inconfundabil – cu care debutează colecţia au un lucru în comun: profesează cu metodă un suprarealism dincolo de mode şi timp, asumîndu-şi cu bună-ştiinţă o anumită marginalitate la care îi împinge pe autori o asemenea practică literară. E de spus că nici Dan Stanciu, nici Iulian Tănase – mai puţin Sebastian Reichmann – nu se află la prima încercare de acest gen. Ei au în spate destule volume de poeme în care practică suprarealismul cu program, inclusiv volume realizate în colaborare, precum Înainte/după – 52 de apariţii trans-vizuale generate de hazard (Iulian Tănase, Dan Stanciu, Gheorghe Rasovszky, Sasha Vlad, Editura ICARE, 2003) sau Trusa instalatorului de umbre (Dan Stanciu, Iulian Tănase, Editura Locul Tare, 2006). Dan Stanciu îşi prelungeşte obsesiile suprarealiste, atinse de o coloratură retro specifică, chiar şi în lucrările sale de grafician, la Dilema şi nu numai (a se vedea, de pildă, copertele volumelor în discuţie). În cazul volumului Dimensiunea „Umbrella“, Dan Stanciu îl are ca „partener“ de cadavre exquis pe Sebastian Reichmann, un poet cu „ştate“ vechi şi el (autor, printre altele, al volumului Mocheta lui Klimt, Editura Cartea Românească, 2008), dedat, iată, şi el la un suprarealism pe cont propriu. În ce-l priveşte pe Iulian Tănase, după Îngerotica (Editura Seara, 1999), Poeme pentru or